Cel mai discurs motivational

Omenire: unde am crezut ca o sa ajungem si unde am ajuns

De la inceputul anilor 1900 oamenii visau masini zburatoare. Pana in anii ’40 oamenii au dezvolta tot felul de proiecte de masini care sa plimbe cetateni printre nori, in drum spre supermarket. Cateva proiecte au reusit, dar intre timp s-au nascut ambitii noi. Dincolo de nori sa mergem, ne-am zis! In anii ’60 am trimis oameni pe luna sa faca ”un pas urias pentru omenire”. La inceputul anilor ’80 a aparut microprocesorul si primul computer complet. Puterea mai mare de procesare necesara era! Putere pe care am facut-o tot mai accesibila si am varat-o in fiecare gospodarie. Sa aiba gospodinele o noua trebuinta casnica.
Si pentru ca posta de stat n-a functionat niciodata cum trebuie, niciunde in lume, la inceputul anilor ’90 au facut baietii o teava de comunicare ca nicio alta. Si au bagat-o si pe asta in toate gospodariile, iar acum o gasim chiar si acolo unde lipseste canalizarea sau apa curenta. Din ’90 incoace mai toti stim ce si cum s-a intamplat in lumea tehnologica. Iar de vreo 7 ani incoace traim cate o revolutie tehnologica digitala zilnic, pentru ca intre timp s-a inventat virtualul.
Ei bine, zeci de ani mai tarziu, in plina glorie tehnologica, digitala si cum mai vreti voi, ne confruntam cu asta:

Presa: la noi si la ei

In presa internationala aparut-au zilele astea o serie de articole despre un neamt care, dupa divort, si-a injumatatit, la propriu, bunurile. Pentru partajare. Si a facut-o cu stil si dibacie, pentru ca le-a taiat cu propria-i mana si a filmat toata tarasenia. Clipul a fost pus pe youtube, dupa vreo cateva ore de montat in movie maker, dupa cum se vede, si a strans aproape patru milioane de vizualizari in patru zile.  Viral si cat se poate de amuzant. Eu am vazut treaba pe boredpanda, ca tot hipsterul.
Aseara aparut-a stirea si pe la noi, insa, ce sa vezi, tratata cu un dramatism demn de toate click-urile. Si nu e prima data cand vad treaba asta in presa noastra. Undeva in traducere, cel mai probabil, se pierde tot umorul. Situatia devine brusc dramatica, iar povestea naste reactii precum ”asa ceva”, ”dar vai” si ”trist”. Sau dracu mai stie ce. Iar comentariile sunt pe masura, c-asa-i in tenis! Exemplul de mai jos mi-a fost la indemana, dar nu-i singurul.

presa la noi

Voila opera:

O poveste cu prosti la rascruce de drumuri

Vreo cinci la numar. Trei dintre ei beau si urla pentru ca au drepturi. Doi dintre ei umbla agale pentru ca au pistoale. Ei nu se plac pentru ca principii, dar la mijloc de drum li se intalnesc destinele, intersecteaza privirile si incruciseaza opiniile. Toti vreo cinci astia sunt in neclar cu statutul lor social, dar sunt convinsi de importanta lor vitala in societate. Implicit si din pacate, cei vreo cinci fac fiecare parte dintr-o creanga sociala nu foarte fertila. Doi isi spun legea si isi traiesc timpul liber in filme americane, cu pistoale si bastoane, iar cei vreo trei isi spun romani cu drepturi, protestatari si spirite libere. Si ce si-or mai spune in timpul liber, petrecut mai tot timpul in timpul altora.

Uite asa, filmele astora isi dau intalnire, ca prin minune, dupa miaza noapte, la rascruce de drumuri. Adica fix la ora la care li se activeaza fantezia despre propria persoana. Alimentati si de datoria publica, oficiala sau mai putin oficiala, incep sa-si dea in cap cu parerile lor despre parerile altora. Pentru ca trei dintre ei au google care le stie drepturile, telefoane cu camera video pentru filmat faradelegi si dat in judecata si o portavoce, ca oricare alt cetatean cu drepturi, iar doi dintre ei stiu ca nimeni nu comenteaza in fata pistolului si cu gandul asta ies din casa in fiecare zi, cel mai probabil.

Facebook NU este sursa de stiri!

De cateva zile-ncoace urmaresc, pe facebook, aproape exclusiv, evolutia tanarului ”impuscat in cap de Politia Locala”. Am prins vestea cat era proaspata, la cateva ore dupa incident. Ardea! Era o tensiune sora cu apocalipsa online, iar empatia sora cu frenezia protagonistilor domina majoritatea mesajelor de pe facebook. Multe surate, ce mai! Se traia un film prost, ireal, filmat din toate unghiurile posibile cu unelte dintre cele mai variate. Iar presa facea recenzia filmarilor si postarilor feluritilor si ni le servea filtrate dupa cuvinte cheie. Bataia se dadea pe click-uri, like-uri si share-uri. Exclusiv! Pret de cateva ore delirul a fost trait ca adevar irefutabil.

Inteligenta e sexy

Nu si cand vine vorba de sex!

Ma-ta-i curva, golanule!

Este absolut fascinant cum, fara sa schiteze un rid si cu o seninatate granita cu prostia, seful Ministerului Transporturilor, minister care de cand exista n-a facut mai nimic pentru ceea ce reprezinta, Ioan Rus, reuseste sa jigneasca vreo trei milioane de sotii si tot cam atatia copii ramasi in tara cat timp capul familiei s-a dus sa toarne betoane pe unde apuca, sa-si scapa familia de parizer si margarina. Calculat-a dansul cam cat castiga nemernicii aia pe unde umbla, cam cat trimit acasa si cam ce fac nevasta si copilul cu banii aia.

Poza de profil a lui Victor Ponta

Nu e prima data, dar astazi am ajuns, intamplator, pe pagina de facebook a lui Victor Ponta, inca Prim Ministru. Si trecand peste treaba cu alimentele, unde, din nefericire, diferenta de 15% se simte nicicum, m-am blocat la poza-i de profil. Nu stiu cine-i specialistul, nici ca ma intereseaza, dar neispirata treaba, boss!

Si as putea sa jur ca cineva, cu mintea-i nu foarte provocata intelectual, s-a gandit ca va transmite ”povara (sociala)” si ”sacrificiu (personal)” cu poza asta. Ceva cu martirizare si sacrificiu oricum. 

Ce nu au inteles taximetristii din experienta Uber

Am sa fiu scurt pentru ca ma doare creierul sa vad atata ignoranta. La nici un an de la aparitie, Uber a fost scos ieri in afara legii. Fara prea mult tam-tam, in calea profiturilor baietilor destepti nu sta nimeni. Ma asteptam la treaba asta, nu credeam insa ca se va intampla atat de repede. De ce s-a intamplat atat de repede? Pentru ca Uber crestea intr-o luna cat altii-n sapte ani.
Ce ma amaraste pe mine in schimb este faptul ca taximetristii n-au invatat nimic din experienta Uber. Dar absolut nimic! Ei conduc in continuare ca mistretii niste masini peticite cu banda adeziva, sub atenta calauzire a celor patruzeci de sfinti atarnati de oglinda si cu tapiteria sfintita cu mujdei de la shaorma. Scuipa tot la doua semafoare, fumeaza cu nonsalanta si injura cum nici Eminescu n-ar fi crezut vreodata posibil. Vorbesc la telefon cu toate neamurile posibile si imposibile, din tara si strainatate, c-are super-oferta activata si Doamne fereste sa piarda vreun minut din nelimitat. Iar la final, mai ca nu-ti baga mana in portofel dupa inca vreo cinci lei, ca oricum n-are marunt si aia un leu, doi, nu merita efortul.

Problema femeilor

Raspunsul era evident si era online din 2013!
Vazut ieri. Primit de la o draga prietena. Acum totul imi este atat de clar.

Apropo de ”dezvoltare personala”

Dezvolt o repulsie aproape fizica fata de ”specialistii” in ”dezvoltare personala”. Aia abia trecuti de douazeci de ani, fara vreo specializare anume sau vreo experienta specifica, dar oratori de mare succes in te-si-miri-ce. Cu niste zambete largi, o privire de-o seninatate aproape senila, cu spatele drept si pieptu-nainte si fluenti in poliloghie. De-o pertinenta granita cu neobrazarea (ca sa fiu plastic) si un limbaj de lemn usor, cu mirodenii, acesti unii au totusi capacitatea iresponsabila de a se mula pe orice subiect, de a imita tot ce le este de folos si de a se integra pe nesimtite in felurite comunitati, dupa necesitate. Si nu m-as limita doar la cei tineri. E plin internetul de strungari care au aflat secretul fericirii, zugravi care te pot invata sa-ti pui in echilibru viata personala cu viata profesionala si manichiuriste care cunosc mecanismele vietii si te pot ajuta sa intri in perfecta armonie cu universul. Onorabile meseriile mentionate, sa nu ne intelegem gresit, comparatia serveste strict ca exemplu de discrepanta.
Parvenitismul post decembrist este inca in floare la noi si nu avem sa ne dezicem de el nici in ruptul capului, pare-se. Am inteles libertatea personala gresit, libertatea profesionala si mai gresit. Nu, nu oricine poate orice, ci oricine poate incerca orice, cu conditia ca statul si piata, guvernata de stat, bineinteles, sa stabileasca niste filtre. Dar hei, noi nu avem filtre, avem garduri ruginite, indoite sau in paragina si pereti daramati peste care se trece cat ai zice ”o sa ne ia dracu daca prostul ala il sare!”.

In fiecare zi, o fata noua implineste 18 ani

Pornografia cu social media merg mana in mana. Poate ca nu va place cum suna asta, dar am sa va mai spun o treaba care are sa va supere, fetelor: erectia cu like-ul au foarte multe in comun. Cu cat mai multe erectii, cu atat mai multe like-uri! Dar e ok, si inteligenta e sexy!

ADHD, moartea copilariei

In familia mea suntem patru la parinti. Toti baieti. Trei dintre noi am facut liceul de arta. Doi l-am absolvit, al treilea s-a razgandit pe drum. Iar unul dintre noi a ales o meserie. Toti trei am fost talentati. Nu vreun geniu, motiv pentru care niciunul nu am continuat artele. Eu in schimb am vrut sa pictez, initial. Am avut si cateva expozitii. Apoi am zis ca arhitectura-i viitorul, dar m-am trezit relativ repede din treaba asta, parca prea ma impingea cineva de la spate. Apoi am ales teatrul. Am picat cu brio la Bucuresti. In mintea mea eram inca un geniu neinteles. M-am intors la Arad. Am inceput jurnalismul unde mediocritatea dascalilor m-a impins la revolta, din nou. Am renuntat si la aia. Apoi comunicare si relatii publice. Dubla specializare abia intrase in moda. Si acolo m-am crezut guru. Si tot asa.

Nivelul spectaculosului in presa din Romania, azi

Stirea zile: ”primele cuvinte ale lui Gabriel Cotabita dupa ce si-a revenit din coma”. Acesta ar fi zis: ”Eliza, Eliza, unde esti?” si ”ma doare rau, ma doare”. Sursa ”informatiei” nu este citata.
Asta este nivelul ”sectaculosului” in presa din Romania, azi. Si nu este site de asa-zisa presa care sa nu-si fi indexat cel putin un articol pe randurile de mai sus. Orice cautare google confirma.
Ramai prost, cetatene, ca-i soc si groaza!

Se inaugureaza o autostrada noua la Arad

Pe mine Telekom m-a cucerit prin decembrie anul trecut. A fost o perioada in care m-am reindragostit de televizor. O dragoste scurta din care am ramas cu Edi, pustiul din reclama asta:


Tot in perioada aia mai scriam si eu cate un gand pe blog. Si n-am sa va spun ca am ramas fara ganduri, dar am ramas fara timp. M-am cam lasat prins intr-un cerc vicios de activitati care parca-mi sugrumau aceasta pasiune. Nu-i bai, in cateva zile ma pregatesc sa-mi strang cateva tricouri, sosete si alte cele si fug intr-un scurt concediu in Arad. La parinti si prieteni mai noi si mai vechi. Via Cluj, bineinteles! Si daca o iau via Cluj, bineinteles ca n-o sa prind autostrada spre Arad, dar la Arad se inaugureaza zilele astea o autostrada digitala, cea mai noua si performanta retea Telekom din oras. Si pe autostrada asta precis o sa ajung.

Kung Furry – cel mai nici-nu-stiu-cum-sa-vi-l-descriu scurtmetraj

Are 31 de minute. Si doua secunde. A aparut ieri si a fost finantat via Kickstarter.com dupa ce s-a lansat ca trailer in decembrie 2013. Este vorba de Kung Furry, cel mai nici-nu-stiu-cum-sa-vi-l-descriu scurtmetraj facut vreodata. Un experiment cu nazisti, vichingi, dinozauri si clisee desprinse din cinematografia anilor ’80 imbinate majestuos cu tot ce-i mai zemos si mai frumos in online si in lume. Adica contine tot ce trebuie vazut intr-o viata.

Remus Cernea este un bou!

La IQ-ul sau, Remus Cernea se incadreaza, mai degraba, printre erbivoare decat printre vegetarieni sau vegani. Nu odata l-am vazut jongland cu ipocrizia vecina prostiei, dar acum ca mi-am gasit timp si mi-a rasarit replica revelatoare, am zis sa las gandul asta aici.

Am fost inspirat de una dintre postarile sale recente pe pagina-i oficiala de mandru reprezentant al neamului, pagina de care s-ar rusina pana si Tony Poptamas.

Deduceti ce m-a inspirat din naratiunea de mai jos:

remus cernea este un bou

Mi se confirma zilnic

Exista un mit al varstei cand vine vorba de conservatorism. Se presupune ca odata cu varsta scade nu doar apetitul sexual ci si predispozitia la schimbare, la nou, la tehnologie. Ei bine, mie mi-a fost dat sa vad mai mult conservatorism si scepticism la tineri si o fascinatie nestapanita la oameni de la care societatea per ansamblu nu mai are nicio asteptare.

Si mi-au venit in cap toate astea vazant o poza publicata de Groparu pe facebook, ieri.

confirma+zilnicsursa

Noua glume noi cu Buzdugan si Morar. De pe facebook. Cu sursa.

Prietenul Deiu Stanciu, precum nenumarati altii, fost-a plagiat de Radio ZU, implicit Buzdugan si Morar. Are un screenshot sa dovedeasca, pentru ca cand furtul se vede de la o posta, baietii se fac ca fata morgana. Astazi Deiu ofera spre plagiat alte noua glume noi:

Obiceiuri crestine la pagani sau cum i-a luat E.T. locul lui Hristos

Un nene care traieste in Scotia, pe insula Skye, l-a gasit zilele astea pe E.T. intr-un trunchi de copac. Dat-a norocul peste Billy Harley care are si un hotel in zona, Uig Hotel, unde ”paganii” se strag acum ca la moaste. Aparent, ”paganilor” nu le vorbeste Hristos, le vorbeste E.T.

ET in locul lui Hristos

Apropo de lumbersexual

Deci, lumbersexualul asta este un individ care poarta barba desi n-are nicio legatura cu ea, umbla cu un topor pe umar, dar n-a crapat un lemn in viata lui, merge la sala sa para c-a trait prin munti cu ursii, zambeste tamp, e mai tot timpul cu privirea pierduta si se imbraca ca oricare alt barbos sezonier. Aham! Tare!

Astept articole lacrimogene despre cum femeile sunt superficiale si trateaza barbatii ca pe niste bucati de carne! Asta daca n-au aparut deja.

I-am dat lui Facebook doi lei si uite ce a facut cu ei

De nici 24 de ore, dupa ce-am citit si vazut mai multe nasoale despre facebook, am zis sa incerc si eu niste boost de pe paginile mele. Un boost post test. Am ales o pagina mai veche pe care am lasat-o in paragina, pentru a promova articolul asta. Pagina in cauza am facut-o in 2010, are 1225 de like-uri culese in primii ani de activitate, pe vremea cand boost post nu era in fasa macar. Un buchet atent ales de like-uri din Arad si Timisoara, in proportie de 90%, mi-au servit pentru acest test.

I-am dat lui Facebook 2 lei, buget minim acceptat pentru o zi de promovare, si am intrat pe google analytics sa vad daca misca ceva. Nu mica mi-a fost mirarea sa vad cum in secunda doi, o mana de est americani s-au aratat foarte interesati de articolul meu. Mai jos un print screen cu traficul in timp real, la cateva secunde dupa ce am dat boost post articolului. Bun, acum nu va imaginati ca-s vreun blogger foarte citit. Am si eu, in medie, cateva zeci de oameni care citesc acest blog/minut. Unde mai pui ca in ultimele trei luni abia ce am scris trei randuri.

facebook sponsored posts

UPDATE: Si acest articol a primit un boost de doi lei, iar acum are un trafic pe masura!
P.S.: Da, stiu ca stiati toti asta, dar vin si eu cu un exemplu. Consolidez miscarea. 😉

boost post test

UPDATE2: ”Your ad wasn’t approved because it includes an improper reference to Facebook in the text or an image of a Facebook brand asset. Ads for Facebook pages, groups, events and apps may make limited references to “Facebook” in titles, ad text or images for the purpose of clarifying the destination sites. If you’ve reviewed the Facebook Advertising Guidelines and think your ad should have been approved, please get in touch.”

facebook test

Cred ca daca as aloca vreo zece lei/zi, in medie zic, m-as putea lauda si eu cu un trafic misto.
In alta ordine de idei, luati niste ganduri si de la baiatul asta:

Soferii de BMW sunt la fel, oriunde in lume!

Adica cu (asa am vrut) personalitate!

Probabil ultimul portret cu Ceausescu pe cai mari

Probabil ultimul portret cu Ceausescu pe cai mari aparut-a acum vreo 3 ore, pe pagina lui Peter Turnley, un fotojurnalist de origine americana, si circula pe net cu viteza saniei lui Mos Craciun. Eu nu am vazut poza asta pe nicaieri pana acum, iar povestea ei o gasiti mai jos, in limba engleza. Cu adevarat interesanta insa mi se pare fascinatia americanilor si nu numai pentru Nicolae Ceausescu, dar si nostalgia de care pare ca nu mai scapam veci.

Nicolae Ceausescu - portrait of a dictator soon to be executed

Un fel de “Home Alone” cu Bill Murray

Apare pe 5 decembrie, de unde si titlul. Arata foarte misto si precis o sa-mi placa. Mult! Sf. Vincent, un film cu un cast, buget si regizor modest, dar cu Bill Murray in rol principal si un iz de script misto usor de adulmecat din trailer.

Cu entuziasm, sa fie primit!

Nu uitati, copii, si pe internet exista doua Romanii!

Ma foarte distram de cat de surprinsi s-au aratat oamenii de rezultatul Monicai Macovei, sustinuta aproape exclusiv de facebook, bloggeri si alti formatori de opinie influenti, unde altundeva decat tot pe net. Si cum topaiam eu printre articole post primul tur, dezamagiri si frustrari aduse la rang de stigmata (din nou si ca de obicei!), am vazut pe pagina unei persoane din lista mea de prieteni, despre care stiam ca o sustine pe Monica Macovei, un link foarte dubios. Un motivational din tiparul ala de motivationale cu font roz ingrosat cu rama verde fosforescenta si baloane. Era un share de pe pagina absolutului Pop Tamas. Si m-am lasat purtat de pacat pe pagina lui Pop Tamas unde, printre postari de mari succes, gasit-am si canalul de youtube al lui Pop Tamas care cumuleaza aproape (atentie!) trei milioane de vizualizari. Stiu, ati uitat toti de Pop Tamas. Si de Radu F. Comstantinescu. Si de toate paginile alea cu “Razi acum”, “Mori de ras”, “Glume bune”, “Super funny” etc. In online traim intr-o lume foarte foarte mica. Intre un click si pagina pe care vrei sa ajungi nu exista nicio intersectie, nicio babuta care cerseste, niciun taran care sa-ti dea un umar ca-i prea preocupat de telefon, nicio ambulanta care sa te scoata din minti cu sirena, niciun taran care mai ca te calca pe trecerea de pietoni. Nimic! Te uiti la ce vrei tu, unde vrei tu si cand vrei tu. Si cu cat esti mai selectiv, mai pretentios, mai convins de un set de servicii si privilegii online, cu atat mai mica se face lume ta si cu atat mai uimit ai sa fii cand ai sa vezi ca lumea ta nu mai poate influenta aproape nimic pentru ca, fara sa vrei, nu esti decat un fir de praf intr-o oarecare nisa. Daca ai atat noroc si nu levitezi aiurea intre nise. Si nisele fac un segment, de o mai mare sau mai mica importanta. De o anumita culoare politica, de un anumit sex, de o anumita religie, cu anumite mofturi si cu mai mici sau mari posibilitati financiare sau abilitati profesionale.

Atat de ingusta este/devine lumea noastra online. Fiti fara grija, online-ul este (doar) o translatie a offline-ului. Uita-te la televizor si, cand vezi reclama aia cu bunici de duminica cu 4G de la Vodafone, gandeste-te putin. 😉

bunici+de+duminica+vodafone

Macovei nu e ca ei, mai ales pe Facebook!

Specialistii ii spune “social media engagement” si cazul Monica Luisa Macovei este o premiera pentru politica romaneasca si nu numai. In versuri simple, ce face Macovei pe retelele de socializare, cu precadere Facebook si Youtube, e foarte, foarte misto! Da lectii de social media pana si marilor brand-uri. Statistic, sunt curios sa vad care este raportul dintre online si voturile pe hartie, realul angajament, dar tot nu-i de ignorat fenomenul. Deloc!

Eu am promis ca-n primul tur votez Macovei si-n turul doi “raul cel mai mic”. Orice, numai PSD nu!

Macovei Presedinte

Probabil cea mai misto campanie de prevenire a cancerului la san

“This woman put a camera in her bra to see how many people stare at her boobs” este un text care, de obicei, nu-mi mai agata click-ul, dar dimineata senzorii mei mai lasa de dorit. Inca o gagica care si-a pus o camera intre sani, ca sa ne demonstreze ce stiau pana si nou nascutii, mi-am zis. Finalul mi-a pus un zambet larg pe buze.
Morala:

Evolutia lui Batman, din corzi si clape

De la “nana nana nana nana, Batman!” la chestii mai serioase. Evolutia lui Batman, din corzi si clape sau “Batman Evolution”, un clip misto realizat de “The Piano Guys”, care a strans aproximativ 1.800.000 de views in decat cinci zile. Voila:

La H&M in Baneasa Shopping City

Am fost weekend-ul asta la Baneasa Shopping City. Nu planuiam sa ajung acolo, dar dupa o tura de Ikea ne-am decis ca ne-ar prinde bine niste H&M. Personal, urasc Baneasa Shopping City. Am fost de cateva ori si de fiecare data am fost ala care a stat afara, cu tigara-n coltul gurii, admirand printese in cizme hibrid. Stiti voi, alea de-s si cizme, si sandale, si pantofi cu toc, de-ti atarna pe glezne cum atarna un macrameu invechit pe un televizor Diamant. Odioase creatii!

Sambata insa m-am convins. N-am ce cauta la Baneasa Shopping City! Asta dupa vizita la H&M unde m-am simtit ca intr-un obor. Si nu, nu era vreo reducere sau vreo lichidare de stoc, sa zici c-au navalit pensionarii. Vreo 30 de oameni in tot magazinul si totusi el arata asa: