Cuvintele unui geniu mut sau discursul final din “The Great Dictator”

Charlie Chaplin este un geniu despre care nu ar trebui sa-mi permit sa scriu. Oricat as incerca, oricate cuvinte as folosi si indiferent de cata inspiratiune as da dovada nu pot face altceva decat sa-i demonetizez mostenirea. In fata operelor sale, as recomanda tacere. Nu, nu o tacere care sa poate fi asociata cu momentele de reculegere. Nu, nu o tacere care sa-ti duca privirea in pamant, sa-ti inmoaie umerii si sa-ti ingreuneze suflarea. In fata operei sale recomand o tacere care sa-ti duca mintea dincolo de orizont. O tacere care sa nu-ti tina buzele lipite. O tacere care sa-ti permita sa inspiri si sa te lasi inspirat. O tacere care sa vorbeasca prin gesturi, priviri si atingeri. O tacere care sa-ti permita sa intelegi profunzimea omului.

Tacerea cu care el a umplut de spirit un intreg univers este o tacere de care am uitat.

Cumva, Charlie Chaplin a inteles vulgaritatea vorbelor rostite si golul produs de acestea. Cuvantul pare o bula imensa de aer care o data rostit pune o barierea intre oameni. Un gol care ne separa. Chaplin a colorat un univers mut, a dat viata si sens unui univers care astazi perverteste ireversibil lumea. Nu cred ca cinematografia moderna va constientiza, vreodata, valoarea reala a mostenirii primite in dar de la Chaplin.

Majoritatea site-urilor de specialitate imbuteliaza aceasta geniul intr-un plastic ieftin, cam ca berea la pet, pe a carui ambalaj scrie mare: ACTOR DE COMEDIE. Pet-ul acesta transmite publicului general un singur mesaj: CHARLIE CHAPLIN A FOST FOARTE AMUZANT. Nimic mai fals!

M-am gandit la acest subiect vazand nenumaratele share-uri care se fac pe Facebook la discursul lui Chaplin de la finalul filmului ”The Great Dictator”. Acest discurs l-am vazut de zeci de ori dar niciodata nu m-a socat asa cum m-a socat acum.

In spatele tacerii sale sta scanteia geniului. Un inegalabil care a refuzat sa ia parte la haos si a preferat sa descreteasca frunti si sa intre in sufletele oamenilor. Gesturile lui nu au fost niciodata vulgare, nu au sfidat niciodata umanul si nu au provocat la grotesc. Daca ati vazut acest discurs va recomand sa-l revedeti cu ceva mai multa atentie. Sa-i priviti gesturile, sa-l priviti in ochi si sa incercati sa intelegeti sensul vorbelor sale. Da, discursul ii apartine. Desi pare stornat din realitatea anilor ’40, discursul e nascut din trairile sale interioare si este azi mai actual ca niciodata.

Eu ma opresc la privirea sa din ultimele secunde ale discursului. Privirea din poza din dreapta, imagine in care am lasat sa se vada si bara de youtube pentru a sublinia punctul maxim, momentul in care acesta intelege perfect rezultatele cuvantelor rostite si inlemneste. Privire nu ascunde satisfactie. Aclamarile publice nu-l incurajeaza iar responsabilitatea cuvintelor il sperie.

Pentru mine personal, Charlie Chaplin este un inegalabil vorbitor care a ales tacerea.

Va las sa va faceti si voi o parere. Poate gresesc.

Comments

comments

12 Comments

  1. Reply
    Berdie June 1, 2012

    .

  2. Reply
    simona June 1, 2012

    Mi s-a facut pielea de gaina 🙂 demential! Gabi, pe tine cuvintele chiar nu te refuza! te invidiez 🙂

  3. Reply
    CrazyMan June 1, 2012

    Foarte mare adevăr grăişi tu acilea. “Vagabondul” este unul din personajele a cărui activitate nu ar trebui nicicând uitată. Sunt 100% cu alături de tine legat de spiciul din “Dictatorul”.
    În spatele farselor şi a situaţiilor comice, în spatele cuvintelor rostite sau scrise ulterior în filmele mute, măiestria lui Charlot se poate descoperi atunci când reuşim să pătrundem dincolo de imagine, când găsim mesajul transmis. Exact cum îl descrie şi el: “Ne-am rătăcit pe drumul unei vieţi care poate fi liberă şi frumoasă. Lăcomia ne-a otrăvit sufletele, a închis lumea cu o baricadă de ură şi ne-a împins în sărăcie şi vărsare de sânge. Alergăm din ce în ce mai repede, dar ne-am închis în noi înşine. Maşinăria abundenţei ne-a lăsat în penurie. Ştiinţa ne-a făcut cinici, inteligenţa – distanţi şi inumani. Gândim prea mult şi simţim prea puţin”.

  4. Reply
    Gabriel Gorgan June 2, 2012

    Aaaaaaaah!!! Bine, facem de un miel mai Crazy, mai 😛

    • Reply
      CrazyMan June 2, 2012

      Miel sau nemiel, adevărul este că mesajele transmise de Vagabond i-au adus nu o dată necazuri (chiar s-a insinuat că ar fi comunist, în ’42 FBI-ul îi căuta nod în papură, toate astea însă neajungând în instanţe sau acuze clare deoarece le era frică că vor fi satirizaţi – a se vedea scena unde discursul pentru dezvelirea unei statui este înlocuit cu pipiii tiitiiritii – http://www.youtube.com/watch?v=k5_JqX9EUZQ ) Charlot luând decizia în ’52 de a părăsi America, unde s-a mai întors o singură dată, la decernarea Oscarului, în ’72.

  5. Reply
    Delia M. November 29, 2012

    Motivant articolul tău ! Ai surprins și ai transmis în cuvinte ceea ce trebuia să înțelegem noi din muțenie și gest. Îmi place și partea serioasă a entertainer-ului!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *