Leapsa cu Dumnezeu

Da, ”Leaspa cu Dumnezeu”. Cam asta facem zilnic. Nu credeti?

Mult prea des, mult prea multe lucruri marunte aruncam in curtea vecina. Cand se mai face ca vecinul este inspirat si reactioneaza aruncam cu gramezile alea in curtea lui ”a tot puternicu’ ” care este, prin excelent, si “a tot cunoscatoru’ ” si care, in mod cert stie ce are de facut cu mizeriile noastre.

Treaba e ca Nenea de care se face vorbire, Dumnezeu, ne este si nu ne este vecin. Umbla printre noi, cica. Ne vegheaza la orice pas. Ne urmareste atent si se invecineaza cumva cu toti. Treaba nasoala e ca nimeni nu se invecineaza la concret cu Dansul. Nimeni nu sta gard in gard cu Dumnezeu si prin urmare, va intreb: unde aruncati voi mizeriile alea mici, mai dragilor?

Suna cumva a leapsa pentru ca mare parte din mizeriile pe care le pasam reprezentantului legal al Divinitatii pe pamant sunt chestiuni care reies, cel mai des, dintr-o oratorie mizera si vulgara. Scoatem cele mai nepotrivite cuvinte din noi si daca cumva sunt penalizate de receptor le pasam instinctual lu’ Dumnezeu. Ca n-are El nimic mai bun de facut decat sa ne gestioneze noua trebuintele.

Uneori imi vine a crede si treaba asta pentru ca daca stau bine sa ma gandesc la nenorocirile din ultimii ani si ma apuc de numarat toate trebuinintele puse-n carca lui Dumneze de catre cetatenii batranului continet dar nu numai imi cam da cu virgula. Fac referire la “batranul continent” pentru ca, absolut intamplator, stihiile naturii fac ce fac si se dezlantuie prin Asia. Acolo, “la paganii aia” cum ar zice unii. Am pus ghilimele, nu care cumva sa creada ca am vreo trebuinta cu religiile orientale. N-am!

E drept ca niste nimicuri sunt redirectionate si spre “necuratu’ ” insa Dumnezeu are prioritate la leapsa. Cum se explica aceasta prioritate? Foarte simplu. Vedeti voi, “necuratu’ ” e un fel de “voldemort”, ala din Harry Potter. Un fel de “ala de care nu facem vorbire” pentru ca-i nasol. Dumnezeu e mai de gasca asa, el nu se supara.

Daca v-ati asteptat la o explicatie mai ecumenica asa, v-ati inselat amarnic.

Am demonetizat cuvantul, i-am redus valoare si am dat-o pe niste indivizii cu barbi lungi. Lu’ Dumnezeu pasam trebuintele in cel mai gratuit mod. Prin “gratuit” nu ma refer la definitia-i standard. In acest context “gratuit” bate spre gesturi vulgare, ieftine si nemeritate.

La colt, barbile albe incaseaza. Fara factura, fara chitanta, fara vreun drept asupra resupuselor “servicii” prestate de Divin dar asta-i alta poveste.

Si totusi, unde pasati voi “nimicurile zilnice”?

Aaaaa, cautand o imagine care sa mearga cu acest articol, inspiratiunea m-a dus la “Crearea lui Adam“, fresca lui Michelangelo (foto dreapta). Lucrare care, daca e sa abstractizam maxim duce putin a leaspa. Sau?

 

Comments

comments

4 Comments

  1. Reply
    Mihnea Iuga June 4, 2012

    Chiar, la faptul că e mai ”de gașcă” nu m-am gândit. Bună observația!

  2. Reply
    vdp June 20, 2012

    Mai citeste o data asta te rog si ia masurile de rigoare fiindca eu nu am inteles constructia: “Daca ati sperat la o alta explicatie, una mai ecumenica asa, /v-ati inselati/ amarnic. Am demonetizat cuvantul, i-am /redus/ valoare si am dat-o pe niste /indivizii/ cu barbi lungi.”

    In ceea ce priveste textul, daca e vorba de injuraturi, mie imi displac enorm. Se accepta foarte rar acolo unde putine cuvinte ar fi suficient de explicite pentru transmiterea mesajului necesar, dar in general, consider ca un limbaj vulgar este semnul unei minti slab ingrijite si prost educate. Sa nu mai vorbim de faptul ca e trademark-ul unui vocabular limitat.

    • Reply
      Gabriel Gorgan June 21, 2012

      Caught me. Thank you Vdp!
      Si da, e vorba si de injuraturi aici 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *