Va mai amintiti de George Pruteanu?

Si cum butonam eu asa de la apus pana la rasarit, decat in noapte, am ajuns la o inregistrare a unei emisiuni marca Badea & Oreste. Ei bine, nu cu ei am treaba caci de chipurile lor ne lovim si acum pe sticla televizoarelor. Treaba avem cu invitatul lor.

Prieteni dragi, va mai amintiti voi de George Pruteanu?

Acum, pe bune. Isi mai aminteste careva de Pruteanu?

Pentru mine George Pruteanu ramane nenea ala de la “doar o vorba sa-ti mai spun“.

Am sincera convingere ca ce bolborosesc acum nu are nici o logica pentru unii dar jur ca aveam o fascinatie aparte pentru acest domn. Charm-ul steril, charisma dascaleasca si simpla lui prezenta in peisajul media al vremurilor ma fascinau. Spun ca ma fascinau pentru ca mai nimic din ce zicea nenea Pruteanu nu se prindea de mine. Da, stiu foarte bine ca ma-ncurc in propria-mi limba, ca gafez exemplar cand vine vorba de gramatica si mai stiu si ca liceul de arte nu-i scoala. Am atata capacitate de-ntelegere dar ma ambitionez totusi in ale limbii.

Treaba e ca George Pruteanu era absolut senzational.

Era elegant ca prezenta si vorbire. Coerent si perfect stapan pe subiectele alese. Avea un umor atipic vremurilor, usor englezesc daca-mi permiteti. Cumva, intelegeai logica lui desi era prea matemtica, prea rigida. Insertiile de ironie si autorionie faceau nota de uman. Geometria discursului sau era incontestabila. Forma era plinda de fond iar fondul avea substanta.

O armonie gri, aspra dar foarte usor asociabila cu rigiditatea unui bun pedagog caci prin ’90 invatamantul romanesc mai avea pedagogi de vita.

M-a apucat nostalgia. Mi-au tresarit colturile gurii iar acum arcuiesc un zambet. Am savurat clipul de care va povestesc, material atasat mai jos, si am sorbit cu urechile-mi fiecare vorba. Nici nu ma-ntreb daca cineva isi ma aminteste de Pruteanu dar imi pot permite a cere un like de la fiecare dintre voi, cei care ati citit articolul asta si v-ati amintit de Pruteanu. Bumbu’ de like de mai jos o sa va numere si poate-mi fac si eu o parere.

Inainte de va povoca sa vedeti inregistrarea, va recomand sa urmariti cu mare atentie partea a II-a dialogul dintre Badea, Oreste si Prutenu. Se dezbate subiectul: copii/ tineretu’ si scoala din ziua de azi.

Fenomenal cum trateaza George Pruteanu acest subiect!

P.S.: Pentru cei care nu au auzit in viata lor de emisiunea “Doar o vorba sa-ti mai spun”:

Comments

comments

7 Comments

  1. Reply
    Mihnea Iuga July 24, 2012

    ”Dumneavoastră vă place cremșnitul cu muștar?” 🙂 Foarte frumos că ne-ai readus aminte de acest om. Chiar dacă era senator, parcă nu vedeai partinismul parlamentarilor de azi care a pus stăpânire și pe societate și a dus-o la segmentizare (principiul ”dacă nu ești cu unii, ești cu ceilalți”). Și da, am mai avea nevoie multă de asemenea pedagogi.

    • Reply
      Gabriel Gorgan July 24, 2012

      No comment.
      George Pruteanu a fost colosal.
      Inca unul dintre cei despre care nu se mai face vorbire 🙁

  2. Reply
    27.03.2008 August 15, 2012

    Mi-ar plăcea enorm să văd şi emisiunea cu Iosif Sava şi George Pruteanu. Eu îmi amintesc de Pruteanu. Pruteanu nu poate fi uitat!

  3. Reply
    Gabriel Gorgan August 15, 2012

    Well, draga 27.03.2008 (oricine ai fi), de Iosif Sava uitasem eu.
    Multumesc ca mi-ai amintit 🙂

  4. Reply
    verdedeparis August 21, 2012

    Ceva imi spune ca se stie deja ce parere am eu despre George Pruteanu.. urmaream emisiunile lui de zeci de ori, mai ales cand au inceput sa apara pe internet si aveam buton de pauza.. aveam si un carnetel in care imi notam ce mi se parea f greu din ceea ce explica.. Un gigant care nu ar fi fost niciodata de acord ca romanii sa spuna ‘ciocolati’ si ‘plasi’ numai fiindca turma spune asa si trebuie sa ne adaptam.
    As vrea sa ajung candva un G. Pruteanu. M-ar satisface atat 🙂

  5. Reply
    Gabriel Gorgan August 21, 2012

    Ganduri mari draga Vdp, ganduri mari 🙂

  6. Reply

    […] Sunt mare fan Pruteanu. Ma-nchinam televizorului cand era nenea asta pe sticla. Nu-ntelegeam eu mare branza, varsta-i de vina, dar cumva- cumva stiam eu ca mi se adreseaza mai toate vorbele-i. Si chiar daca sindromu’ “rage” curgea si prin vana-mi, asa cum curge prin vinele junilor in genere, in fata lu’ Pruteanu era “silentio stampa”. Calitatile de bun pedagog ale lui Pruteanu treceau prin sticla iar acest lucru ma fascina. Dar despre George Pruteanu v-am mai povestit. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *