Nu stiu sa-mbatranesc

Deci, amu’ serios si foarte pe bune, nu ma pricep la- mbatranit.

Ca sa fiu sincer cu voi, pot a va spune ca ma apropiu cu pasi rapizi de 30 de ani. O varsta relativ faina dar despre care descopar zi de zi lucruri noi.

Bun, ideea acestui articol mi-a trecut prin cap zilele astea cand, intersectandu-ma cu un vecin, ma trezesc intrebat:

Mno, unde-ti faci concediu anu’ asta?

Concediu?

Mno, brusca am realizat ca-s in bransa lu’ “aia mari”. Aia pentru care vara inseamna concediu, iarna-i cu porcu’, mezelariile si carnurile pe care le-nchinam lu’ Mos Craciun care, la schimb, ne baga cutii de carton sub brad. Primavara si toamne se topesc vazand cu ochii si ceva-mi spune ca in maxim doi- trei ani ele vor fi basme pentru copii. Chestii d-alea de care vorbesc batranii.

Ei bine, eu inca o frec prin birturi, cluburi si cafenele. Inca sed la povesti ore in sir si-mi afum creierii cu aburi de cafea. Inca ma-ntalnesc cu lume juna si pun la cale nebunii. Nopti in sir imi tin ochii la bronz de monitor si ma-mbat miercurea, ca tare draga-mi e joia.

Se-ntampla sa nu ies in weekend si atunci se mai trezeste cate unu’ sa-mi zica ca-mbatrnesc.

Serios mai nene?

Pai hai la o fecioreasca marti seara. Ce zici mai ficior?

Si l-am incuiat fara ca macar sa-mi propun asta.

Inca nu-mi caut nevasta. Dar nici nu hoinaresc prin garsoniere straine si nu-mi scot lexicu’ la- naintare la fiecare privighetoare care poposeste in vecinatatea-mi. Ca de-as avea jeep nu s-ar povesti 😉

Nu stiu daca vreau mostenitori. Nu-s bun la facut avere, n-am bunuri de mare valoare si, sincer sa fiu, lumea asta nu-i tocmai o mostenire sanatoasa. Ca de-as avea jeep, ala s-ar mosteni 😉

Nu- nteleg prea multe din conceptele in care se scalda colegii mei de generatie. Eu fac lucruri pentru ca asa-mi vin, pentru ca ma simt bine, pentru ca cred ca merita (asa am vrut!) si pentru ca nu supara pe nimeni. Ba chiar dimpotriva.

Nu reusesc sa ma aliniez la standarde. Nu reusesc sa ma sincronizez cu concediile nimanui. Nu reusesc sa fructific vinerea cum se impune pentru ca simt ca mai pot trai si lunea (culmea!) si martea, si miercurea, chiar si joia. Ba chiar si duminica-mi place.

Buei, cu ce gresesc oare?

P.S.: Dar daca oi imbatrani, raman la parerea asta.

foto: presaonline.com

Comments

comments

12 Comments

  1. Reply
    Cristina August 24, 2012

    Am trecut de 30 cu un mic pas si tot nu stiu sa fiu din bransa “alor mari”. Concediile sunt excursii nebunesti de 2 sapt te miri unde in Martie (nu vara). Sot am, mostenitori…nu ma cred in stare, in graba. Pana una alta , have fun 🙂

    • Reply
      Gabriel Gorgan August 24, 2012

      Mno, promit sa mai scriu un articol si pe la “30 cu un mic pas”.
      Sa vedem daca se schimba ceva 😉

  2. Reply
    Cristina August 24, 2012

    Las ca scriam eu unul cam depresiv inainte de 30 si mi-am luat suturi de la prieteni. Ca nu imbatranesc si sa nu imi fac griji :))) sincer, a fost un prag psihologic stupid. Pus de creierasul meu. dejaba adun anisori dc fac aceleasi nebunii :))))

  3. Reply
    OchiiVerzi August 24, 2012

    stai linistit, niciodata nu vei fi batran atat timp cat mintea si sufletul iti sunt de copil … concediu, ce-i concediu? O vacanta de Pasti sau o vacanta mai lunga de Craciun, deci … mare diferenta intre ele nu este 😀 … doar termenul in sine, dar doar pentru cei ce-i dau importanta.

  4. Reply
    verdedeparis August 24, 2012

    Iar vin eu cu prostii dinastea de comentarii, tineti-va bine: varsta e o stupiditate. Daca nu ai stii ce varsta ai si nimeni nu ar folosi numere pentru a tine evidenta anilor care trec, toate aceste opinii preconcepute despre cum ar trebui sa fi in raport cu varsta pe care o ai, ar fi inexistente.

    Dupa cum observ, putini din generatia ta adera la ceea ce s-ar numi ‘standardele’ varstei. Cunosc multi oameni de varsta apropiata care isi traiesc viata in acelasi fel descris de tine, ba chiar mai ‘rau’. E plin kf-ul de oameni de genul (nu in sens peiorativ).

    Cred ca in Romania zilelor noastre lancezeste aceasta miscare de contracultura (un fel de 60′ reincarnat fiindca noi suntem in urma mereu). Pentru ca noi eram in comunism la vremea respectiva, nu ne-am putut ralia la ceea ce se intampla in Occident si modernitate la momentul respectiv in timp. Astfel ca, dupa doua decenii de democratie, inevitabil ajungem si noi intr-o perioada hippie, trasaturile fiind aceleasi.

    Sa o luam sistematic:
    – tineretul roman (intre 20-30) fumeaza iarba/se drogheaza/consuma alcool f mult[oricare dintre exemple doriti]
    – exista o subcultura underground foarte pregnanta: obiecte handmade, arta neconventionala, majoritatea se cred artisti, etc.
    – fiecare simte ca are ceva de spus, tinerii traiesc pe modelul ‘pendul’, osciland intre instinctul de a fi diferiti si oprimarea pe care societatea o impune
    – e o perioada in care nevoia de exprimare libera este mai bine inteleasa, motiv pentru care majoritatea care se incadreaza in aceasta categorie de varsta profileaza ‘pareri’ (unele mai bine directionate si argumentate, altele mai putin)
    – respectivii renunta la educatia sistemului, falsa importanta a aparentelor, la norme conventionale, la moda superificiala, axandu-se mai mult pe originalitate, individualitate si creativitate
    – din cauza economiei, multi traiesc cu ajutorul parintilor sau stau inca in casele acestora pentru ca actualmente, mai mult nu se poate (decat daca esti dispus sa furi si sa dai in cap)
    – se doreste o schimbare care vine din forme culturale noi si originale
    – si nu in ultimul rand, se pune in discutie sistemul si legitimitatea lui, se cauta informatie din surse concrete si veridice, se chestioneaza informatia data de-a gata

    Basically, se naste o miscare ‘hippie’ romaneasca, dar nu numai; asa cum bine stim, istoria se repeta, insa la fel se intampla si cu fenomenele culturale si sociale. Tot ce-a fost este si va mai fi.
    V-am convins? 🙂

    Asa ca.. nu esti un caz aparte, se intampla la scara larga, tu doar faci parte din multime (no offence intended).

    • Reply
      Gabriel Gorgan August 24, 2012

      Perfect!
      Now i can blend it 😉
      Si da, de data asta m-am tinut bine din prima.

    • Reply
      Cristina August 25, 2012

      Tu ai descris o parte a generatiei. Mai sunt si exceptii, crede-ma 🙂 eu am avut job de la 19 ani. dar tot timpul am facut ceva creativ.

  5. Reply
    verdedeparis August 24, 2012

    Cred ca trebuie sa incep un jurnal ca sa nu mai plictisesc audienta :)))

  6. Reply

    […] spune-n popor. Si nici varsta nu-i subiectu’, culmea. Subiectu’ ramane faptu’ ca nu stiu sa-mbatranesc. Pe bune. Eu o tot ard adolescentin prin birturi in timp ce mai mult de jumatate dintre colegii mei […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *