Dance like a Lord

Imi spunea aseara cineva (nu spui cine) ca “daca orice altceva poti sa faci “like a boss”, sa dansezi trebuie “like a lord!”.

Drept e ca treaba asta cu Lord of the Dance este o nebunie despre care stiam de ceva timp si pe care o asociam cu o categorie de public in care nu ma regasesc.

Nimic mai fals! Si va spun asta la mai bine de 12 ore de la evenimentul despre care mi-am propus sa fac azi vorbire.

Pe scurt, am fost la Lord of the Dance, eveniment special in cadrul TiMAF (Transilvania international Music& Art Festival). Un eveniment absolut special.

Acum, pot sa va marturisesc ca aseara buricele degetelor ardeau a scriitura pasionala. Eram gata sa le ridic statuie, sa le scriu sonete si felurite alte declaratii de amoare insa m-am stapanit putin pentru a incerca sa privesc lucrurile mai de la racoare, asa. Si m-am lasat eu la umbra noptii dar m-am trezit cu aceasi senzatie. Lord of the Dance e un show fenomenal!

Trecand peste chestiile pe care le-ati mai auzit despre acest show, important de mentionat (din punctul meu de vedere) este faptul ca spectacolul este uman. Dincolo de proiectiile simpatice (nimic iesit din comun), jocurile de lumini (foarte bine gandite) si muzica lor, oamenii astia se bucurau de dans, mai nene. Si cand spun “se bucurau de dans”, ma refer la faptul ca se bucurau de fiecare sincron, de fiecare scena si fiecare moment artistic ca niste amatori. Spun ”amatori” cu accent pe “ama” 😉

Buei, si erau atat de frumosi si de colorati si de plini de viata incat indiferent cat de sceptic ai fi fost la-nceput, te-ar fi cucerit din primele minute. Baietii au dansat fenomenal, gagicele au fost absolut feerice iar povestea prezentata in doua acte, cu o pauza de 15 minute intre, te prinde fara a te solicita.

Trebuie precizat ca mi-a placut foarte mult organizarea. Dupa experienta Parov Stelar, eram foarte curios cum va decurge acest eveniment. Si chiar daca am mai vazut cate-o mica lacuna ici- colo, per general organizatorii si-au facut treaba.

Si daca la Parov Stelar a fost fumatul interzis, la acest spectacol au interzis si fotografiatul, filmatul si (bineinteles) fumatul. Tare mi-a mai placut tehnica de combatut spiritu’ de paparate care ne curge prin vena, tehnica “predator”. Pe scurt, niste baieti destul de corpolenti se plimbau prin sala si te tinteau si te mazgaleau pe fata si pe aparat cu un laser, cam ca ala din copilaria-mi. Cel mai amuzant era cand filau de la etaj si tinteau oamenii din sala. Aveai impresia ca-i Predator cela prin sala si ca fileaza victime. Si avea victime de tintit pentru ca aveai de-a face cu aproape 3000 de cetatenti spectatori.

Zic.

P.S.: No pictures available at this article 😛

 

Comments

comments

6 Comments

  1. Reply
    Mihnea Iuga October 10, 2012

    Ahaha, buuună tehnica 🙂 Îți dai seama, să fii plătit pentru a băga laserul în ochi la oameni? Cât de frumos!

  2. Reply
    roxana October 10, 2012

    Ma bucur ca ti-a placut tot spectacolul (nu doar laserul :))
    Eu i-am vazut doar la tv si am ramas impresionata de ei, dar sper ca anu asta sa ajung si eu sa ii vad.

  3. Reply
    spi`oana October 10, 2012

    @roxana , teleportarea la constanta sau bucuresti sau mai asteapta pana la anu 🙂

  4. Reply
    roxana October 10, 2012

    dar e grea teleportarea, e mai usor sa merg aici in Paris, vor veni si anul aceasta, si au fost si anul trecut, doar ca pana in prezent orele de spectacol nu au coincis cu timpul meu liber. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *