Despre gramatica, limba si limbaj

Da dom’le, zic ca-i momentu’ sa vorbim si despre gramatica, limba si limbaj.

Vazut-am ca-i la mare moda treaba cu “grammar nazi“, aia de s-au trezit singuri prin online si s-au apucat ei sa dea cu pietre dupa aia de-s lipsiti de cei patru ani de primara si inca vreo doi-trei de generala. Aia care cand te-au prins fara o cratima is gata sa-ti taie jugulara, sa te arda-n piata publica, in cazuri extreme, sau sa te traga de perciuni ori sa te plezneasca cu rigla peste degete ca doamna-nvatatoare, in cazurile mai light asa. Asta din urma nu stiu daca au trait-o multi dar e o practica mai veche a invatatorilor de scoala veche (daca-mi permiteti formula).

Ei bine, astia fie n-au inteles mare branza din online fie au aparut ceva mai tarziu prin lumea net-ului si i-a apucat panica cand au vazut cata lume nu stie ca mama lor are cratima (asta-i subtila rau, una pour les connaisseurs cum s-ar spune pe la mine pe ulita).

Mno, de dragu’ acestora si nu numai, vreau sa fac o nota:

Dragilor, limba si limbajul nu-s tot una!

Limba Romana, aia care, in mod evident, trebuie (in anumite situatii) protejata, pierde teren in fata limbajului online. In online gramatica unei limbi se supune stornarii. De ce? Pentru ca in online vorbim chinezeste! Si cand spun “chinezeste” ma refer la faptu’ ca vorbim mai mult prin semne, prescurtari care au sens (exclusiv!) contextual si alte formule (usor trase de coada cei drept) de simplificare a textului scris.

Asta este! Asta e valu’, nu trendu’! Online-ul pare sa genereze tot mai multa interactiune. Dialogu’ si mai toate formele de interactiune care necesita limba scrisa/vorbita este supusa transformarii in limbaj. Un limbaj care redimensioneaza limbile nationale, rearanjeaza formele de exprimare, inlocuieste felurite formule de expunere a starilor de spirit cu icoane astfel simplificand si eficientizand, cumva prea dramatic, interactiunea intre utilizatori. Online-ul considera ca important este mesajul si eficientizarea canalului de comunicare pentru ca acesta sa ajung la receptor, sa zic asa.

Depinde de fiecare dintre noi, in parte, sa decidem in ce masura imbratisam limbajul acesta si cum ne raportam la el cand vine vorba de protejarea limbii nationale. Asta asa, pe scurt 😉

 

Comments

comments

6 Comments

  1. Reply
    Mihnea Iuga February 2, 2013

    Ai și nu ai dreptate 🙂 Pe de-o parte, cred că e valabilă afirmația despre interacțiunea dintre utilizatori, în care mesajul potrivit este bun dacă este descifrat de receptor. Da, online-ul a schimbat modul în care folosim limba ca și mod de comunicare cu alții. DAR, pe de-altă parte, cred că naziștii gramaticali se ultragiază/dramatizează/ce vrei tu, pentru i-urile în plus sau în minus, dar și alte forme de gramatică ”primară” cum zici, deci nu pentru alte forme de mâncat de litere. Diferența între un nazist rău și unul prietenos, este modul în care îți atrage atenția asupra gramaticii:
    – de undeva de sus în jos la mizeria gramaticală în care te scalzi;
    – sau ca un semn făcut discret și care să-l ajute.

  2. Reply
    Mihnea Iuga February 2, 2013

    Când se întâmplă cazuri de atenționări gramaticale de acest fel, tot timpul îmi imaginez situația în felul următor: când vezi pe cineva că are dezlegat un șiret, îi spui cu un ton de superioritate ”leagă-ți mă șiretul habarnistule care ești!”, arătând cu degetul și strigând în gura mare pe stradă, sau bătând ușor pe umăr și explicând pe un ton de samaritean ”atenție că aveți șiretul dezlegat”. 🙂

  3. Reply
    Octi February 3, 2013

    Limbajul e diferit de limbă, într-adevăr. Limba este a popoarelor, a etniilor, este măduva fiecăruia, esența. Fie că este ungur, român, țigan, rus, polonez, englez etc limba lui este limba lui. Regulile de exprimare, scriere, ortografie, topica, frazele toate astea țin de gramatică. Iar ca să înveți o limbă cu gramatica ei, poate dura o vară, un an, sau o viață.
    În schimb, limbajul este specific unui grup de oameni dintr-un domeniu, indiferent de LIMBĂ. Limbajul surzilor, pe care încearcă oamenii să-l uniformizeze, este similar în zone geografice apropiate. Ca să nu mai vorbim de limbajul semnelor de circulație cunoscut oricărui șofer, INDIFERENT de limba pe care o vorbește. Limbajul cu semnele din aeroport le știi? Alea unde îți arată scările, toaleta, porțile de îmbarcare? Tot de limbaj aparțin. Dar limbajul morse? Limbajele de programare?
    La Facebook folosim limba, nu limbajul. Nu există limbaj aici, altfel, aș putea folosi o serie de semne cu care să mă înțeleg la fel de bine cu un rus și cu un chinez. Facebook în afară de butonul de like sau de semnele cu inimioară <3 sau fețele zâmbitoare, nu are alt limbaj. Și limba trebuie folosită conform regulilor sale, nu să le căutăm scuze avortonilor care nu știu să scrie corect.

  4. Reply
    Cristian China-Birta February 4, 2013

    M-as fi asteptat sa ma dai de exemplu, stimabile, daca tot zici ca se vorbeste chinezeste, ma intelegi. Mai ales ca sunt printre cei care forteaza anumite hotare neumblate ale limbii ca sa – si aici intru in logica ta – ofer brandului meu limbajul corespnzator. Unii inteleg ce fac si se enerveaza ca nu pot face ei asta. Altii nu inteleg si tot asa raman, neintelesi 😀

  5. Reply
    Gabriel Gorgan February 4, 2013

    A mi se ierta maestre 😉

  6. Reply

    […] doctorat in fizica cuantica (maxima de prompterist!) ca sa te prinzi de faptul ca mutii folosesc un limbaj, nu o limba. Si chiar daca multi dintre noi putem realiza admirabile interpretari, rapide asocieri […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *