Fata asta, cu pantaloni rupti in fund, s-a dus si mi-a cumparat apa dupa ce a auzit ca mi-e sete

Am stat minute-n sir si m-am uitat la poza de mai sus pentru a gasi un titlu la articolul asta. Mi-au trecut zeci de formule prin cap si mai toate erau de-un patethic (da, cu th, pentru ca pateticul romanesc e treaba buna!) ridicol. Si ma tot cuget la cum sa va povestesc treaba asta acum c-a trecut aproape o luna de cand am auzit-o eu.

Incep prin a va spune ca, intamplator, am vazut o poza cu un cersetor pe o pagina de facebook. O poza care (culmea!) nu cersea like-uri sau share-uri. Va spun asta pentru ca m-am prea obisnuit cu pozele care starnesc empatia aia retarda, aia ce te face sa-ti faci cruci cand trece tramvaiul pe langa biserica, ce te face sa-i dai un leu cersetorului ca sa-ti impresionezi gagica, exact aia care te face sa dai share la o poza, sa vada lumea cat esti de pios. Dumnezeu stie ca-i plin de ele pe Facebook, si valul nu si-a atins inca apogeul. Ei bine, poza asta spunea o poveste. Una scurta, simpla si deloc lacrimogena. Una d-aia de-ti sugruma sufletul instant si te pocneste unde-ti vibreaza obrazul mai tare. Textul din descrierea pozei spunea: “fata asta, cu pantaloni rupti in fund (nicio figura de stil), s-a dus si mi-a cumparat apa dupa ce a auzit ca mi-e sete. Ea, aaa, fara haine, traind din monede, carand carucioare”.

M-am uitat la poza. M-am uitat la text. M-am uitat iar la poza si mi-au congelat degetele pe tastatura. Apoi am simtit ura. Fara pathos. Doar ura. Si in capul meu se invarteau zeci de ganduri si nici unul nu avea vreo legatura cu activitatea mea de zi cu zi. Nimic legat de Facebook, blog, e-mail, evenimente, cico, cafea, tigari, gagice, 3G si Wi-Fi. Nimic!

Cand mi-am redresat tensiunea, i-am scris Anei, autoarea pozei. I-am cerut detalii. Imi vibreau cuvinte-n buricele degetelor dar m-am ambinut. I-am spus ca-mi place povestea si ca vreau detalii. “Rabdare! Martea viitoare ma duc sa-i duc niste haine, aflu mai multe” imi zice Ana. Dupa o saptamana mi-a scris urmatoarele: “o cheama Elena si are 11 ani, doarme la gara, iar azi era desculta. A apucat sa fumeze o tigara langa noi cat am stat pe acolo, si ne-a intrebat daca nu ne deranjeaza fumul de tigara. La sfarsit cand am plecat mi-a urat o zi buna. Nu stiu de unde vine atata politete si cine a-nvatat-o, si cat si cum a invatat poate singura, dar e asa incredibil, ca intalnesti atata bunatate gratuita intr-un copil care n-are cu ce se-mbraca si are grija ca unei persoane pe care nu o cunoaste sa nu îi fie sete. Probabil de aici vine magia, cand nu ai nimic, te ai pe tine, si atunci ai cel mai mult”.

Si nu incerc sa fac din toata treaba o poveste lacrimogena. Departe de mine gandul! Incerc sa inteleg unde anume s-a rupt legatura intre noi, oamenii. Sa fi disparut oare orice gram de conexiune interumana. Nu mai suntem capabili sa fim conectati fara facilitatori, fie ei umani, fie ei electronici, electrocasnici sau digitali? Suntem oare atat de angrenati in tipare proprii incat nu mai distingem zambete, priviri si gesturi daca nu vin asortate de vesminte apretate, cu flori imbalsamate? Sa fie oare o astfel de conexiune o chestiune magica, vorba Anei? Traim chiar exclusiv in litera legii scrise si nescrise, si am uitat sa-i intelegem sensul si spiritul? Suntem oare atat de gurmanzi incat am halit tot plasticul posibil, pe nemestacate, si acum ni s-a depus pe retina?

Ne-am conectat sufletele la stimuli digitali, stomacul la hyper lanturi si inima la cafeina si am orbit intre timp? Intreb.

Multumesc, anacuamic!

Comments

comments

7 Comments

  1. Reply
    Călin July 7, 2013

    mă, ce-mi place! de copila asta, nu de lumea asta atrofiată…

  2. Reply

    […] “Fata asta, cu pantaloni rupți în fund, s-a dus și mi-a cumpărat apă după ce a auzit că mi-e sete.” […]

  3. Reply

    […] de oameni in prima zi de afisare (place-mi sa-mi mangai singur orgoliul), a fost articolul “Fata asta, cu pantaloni rupti in fund, s-a dus si mi-a cumparat apa dupa ce a auzit ca mi-e sete“, inspirat dintr-o poveste reala, in cuvintele producatorilor de filme de succes, sau dintr-o […]

  4. Reply
    verdedeparis July 13, 2013

    Adesea cei care nu sunt orbiti de lumina proprie (aka egoisti) sunt cei care stralucesc cel mai puternic. Eu nu sunt lacrimogena, copilaroasa sau credula, dimpotriva, cred ca am inima invelita in scepticism, dar copilul asta.. l-as lua acasa, sa stea cu mine si sa aiba o sansa pentru ca prea multe proaste am vazut care au primit aproape totul si lasa in urma lor numai mizerie.
    GG, daca afli cum se poate trimite ceva acestei fetite, te rog scrie-mi un mesaj pe fb.

  5. Reply

    […] Pentru cei care au citit articolul “Fata asta, cu pantaloni rupti in fund, s-a dus si mi-a cumparat apa dupa ce a auzit ca mi-e sete“, care era tot despre un om al strazii, si va ganditi sa-mi spuneti ca ma contrazit, am sa va […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *