Nu puneti lacat pe cufarul fermecat!

Un prieten vechi si drag mi-a cerut ajutorul pentru un eveniment in Arad. N-am stat prea mult pe ganduri si joi, la prima ora, suitu-m-am pe trenu’ care duce-n orasul natal. Evenimentul era programat vineri seara si avea sa fie gazduit de Teatrul de Marionete Arad, mai multe nu prea stiam. Cand am inceput sa ma informez despre eveniment am aflat ca, din nefericire, prea multe nu s-au facut. Promovare nu exista nici macar pe Facebook iar organizatorii erau intr-o continua miscare. Agitati si nu prea organizati. Era clar, evenimentul era sortit esecului. Am inceput sa postez tot soiul de imagini, invitatii si mesaje pe facebook unde m-am lovit de exact reactiile pe care le asteptam. Nimeni nu stia nimic iar cei interesati de astfel de evenimente m-au si urechiat putin pentru minusurile organizatorice. Altii ma intrebau pe strada despre ce e vorba, daca e cu intrare si de ce nu i-a anuntat nimeni, altii pur si simplu nu s-au aratat interesati. Si nu va spun toate astea pentru a mai atarna o mustrare de gatul organizatorilor, spun asta pentru a avea un contrabalans la ceea ce urmeaza sa va povestesc

Vineri, putin dupa cinci m-am vazut cu initiatorul proiectului, Ramona Babiuc, la Teatrul de Marionete. Cursorul evenimentului era inca neclar dar nu mi-a luat mai mult de cinci minute sa redimensionez/restructurez planul. Am scos tot ce era inutil si am inceput sa-mi fac notite. Se apropia ora evenimentului si inca nu-mi era in clar care-i scopul lui. Ne invarteam in jurul dragostei pentru papusi si marionete. In acelasi timp, o parte din eveniment era un omagiu adus tuturor celor care au dat viata papusilor si povestilor spuse si nespuse care au luat nastere sub acoperisul Teatrului de Marionete din Arad. Dar mie tot imi era neclar ceva. Evenimentul a inceput cu o intarziere de jumatate de ora si din sala, un copilas imi spune: “faceti lumea sa astepte degeaba!”. Pe copil il chema David si era sincer, pertinent si revoltat. Si avea toate motivele sa fie. Mi-am facut un mea culpa si-am pornit la drum. Dupa primele minute, in sala s-a asezat linisea si brusc am realizat despre ce era vorba.

Stateam pe buza scenei. In primele randuri erau copii. In spatele lor, invitatii si niste public. Restrans, e drept, dar atenti si interesati. Mai in spate se vedea lumina din camera tehnica. Multe scaune goale care-mi transmiteau ceva. Teatrul de Marionete din Arad isi traieste ultimele clipe. Cu deminitate. Sala de spectacol, locul unde timpul si spatiul nu mai au nimic de spus, unde varsta isi pierde relevanta si realitate inconjuratoare prinde noi forme si culori, vibreaza cu acelasi entuziasm si daruire ca-n prima zi. Si chiar daca acum au internet, jocuri digitale care mai de care, Facebook, Twitter si Google Plus, copii inca au nevoie de marionete si magie.

Si chiar daca marionetele nu au murit definitiv, mai existand papusari si manuitori la Tandarica, in Bucureşti, care e Teatru de Animatie, dar tot cu manuirea papusilor se ocupa in mare parte, la Licurici in Bucuresti, la Teatrul Puck in Cluj, la Gulliver in Galati, la Toma Caragiu din Ploiesti, care are si sectie de papusi (Ciufulici îi zice), la Vasilache in Botosani, la Arlechino in Brasov si la Teatrul Al. Davila din Pitesti, care are si el sectie de papusi (Aschiuta), treaba care nu face din preocuparea teatrului din Arad o raritate, nu poti sa nu te gandesti la faptul ca este singurul care face EXCLUSIV asta iar istoria lui nu trebuie si nu poate sa se opreasca aici. Oamenii extraordinare mai au inca multe de daruit iar acest templu nu trebuie tratat ca inca o institutie de stat care inghide bani degeaba. Lacasul mai are inca multa energie si fantezie de daruit, nu puneti lacat pe cufarul fermecat!

P.S.: Si chiar daca sunt suparat pe organizatori pentru proasta gestionare a acestui eveniment, nu pot sa nu le recomand sa mai incerce o data si sa nu renunte la a incerca sa lupte pentru Teatrul de Marionete din Arad.

sursa foto: party-arad.ghidularadean.ro

Comments

comments

3 Comments

  1. Reply
    verdedeparis July 13, 2013

    Asta e cel mai bun articol al tau. Sincer, frumos scris, fara regionalisme, coerent. Ma doare ca Teatrul de Marionete se stinge, si eu spun sa mai incerce o data. Sunt sigura ca vor fi oameni interesati daca promovarea este intensa. Daca e cazul, voi share-ui la greu, chiar am multe mamici prietene, cu certitudine vor dori sa participe.
    P.S: Cum sa nu promovezi un eveniment pe fb?

  2. Reply

    […] si dupa evenimentul de la Teatrul de Marionete din Arad, de care v-am povestit deja aici, am avut placerea sa ma intalnesc si cu o parte din artistii care vor participa la I MADE THIS! […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *