Confesiunile unui aradean frustrat – ep. II (cu Falca)

Si m-am gandit mult si bine daca sa scriu un episod doi pentru articolul care mi-a umplut juma’ de frigider cu mezeluri. Juma’ s-a dus la Mihnea, pe care dracu’ l-a pus sa share-uiasca acel articol pe profilu-i.

Mno bun, decis-am sa-l scriu dupa ce am avut azi o faina discutie telefonica cu una dintre cele mai dragi fapturi mie, o gagica pe care n-am s-o nominalizez aici. Nu vreau sa-i fac vreun rau fetei si nici nu-i ea subiectul. Subiectul acestui articol este: Falca! Da dom’le, Falca, primarul Aradului! Drept e ca nu-i chiar el subiectul, dar o sa intelegeti pe parcurs.

Discutat-am telefonic cu gagica mai sus mentionata despre faine treburi pe care le facem si pentru care nici dracu’ n-o sa-ti dea o palma peste umar, sa-ti zica: bine ma! Era o vreme cand treaba asta se practica, pe bune! Acum, smenu-i sa aduni cat mai multe like-uri si sa i le trantesti in fata “dusmanului”, pentru ca, pare-se, daca nu-i pe baza de like si alte cele, nu se pune! Asta-i unul dintre apsectele cele mai triste la facebook, probabil.

Facut-am si eu cate una alta pe la Arad, pentru care n-am cerut nimanui recunoastere. Nu m-am impus ca fiind un dracu’ stie cine, mi-am pastrat o oarecare anonimitate printre ilustrii fauritori de fapte, dar cand se ajunge la un anumit punct, nu mai tolerez. Zis-am la niste unii c-am participat la o constructie faina pentru Arad, un festival de film cu Kevin Costner cap de afis, m-au facut tepar. Zis-am la niste unii ca-s cel mai citit blog din Arad, zis-au ca asta-i frectie la picior de lemn. Asta in conditiile in care in Arad sunt site-uri de stiri (vorba vine) care inghit bani cu caru’ pentru simplul motiv ca exista, dar hei, nu ma intereseaza titulatura de “cel mai ce” in Arad, ma amuza doar usurinta cu care dau astia cu rosii si gogosari dupa mine, cand lor le moare plodu’ de foama acasa(figura de stil). Si nu, nu-i atac le persoana, spun doar ca unii stau si-o freaca prea mult pe net, in loc sa asigure d-ale gurii la familie.

Bun, revenind la Arad si la Falca(dusmanu’ poporului): zis-am multe nasoale despre Falca, indirecte, dar pana azi n-am povestit nimanui dimineata in care mi-a dat trezirea. Da da, m-a sunat Falca intr-o dimineata si, implicit, mi-a dat trezirea.

Pe foarte scurt:

2009, toamna. Septembrie, cred. Dormeam rupt pe canapeaua spatiului care se vroia birou al asociatiei la care lucram. Se terminase Ro-IFF, mult hulitul festival de film de care n-am inteles nici acum de ce nu s-au bucurat aradenii, si eu eram epuizat. Era vreo noua dimineata si eu torceam ca o gazela. Imi suna telefonul. Numar de fix. Obisnuit fiind cu telefoane de pe numere fixe din timpul festivalului, raspund. Cu cele cateva grame de vlaga din mine, mimam la mare arta omul perfect treaz. O voce de femeie. Mno bine, “spuneti, va rog” i-am zis. Imi spune ca ma suna din partea domnului Falca, si ca domnul primar ar vrea sa vorbeasca cu mine. Mno, versurile astea m-au trezit ca din morti! M-am ridicat urgent din pat, am tras cortinele si m-am holbat vreo 2 secunde la soare, sa ma dezmeticesc. Intre timp, apelul era pe stand by.

Brusc:

– “Alo, domnu’ Gabi?”

– Da, buna dimineata!

– “Gheorghe Falca sunt, si as vrea sa te felicit pentru sustinerea Ro-IFF. Bravo! Mi-au spus ce ai facut si vreau sa-ti multumesc! Daca vreodata ai nevoie de sprijinul primariei, nu ezita sa apelezi la noi! Daca vrei, poti sa treci azi pe la biroul meu, sa ne cunoastem si personal. O zi buna!”

Punct!

Si, evident, m-am dus sa-i fac omului o vizita. Pe la 12 eram deja la primarie. Usor intimidat de telefon. Si mandru, de ce sa n-o spui! La primarie, Falca mi-a rasfoit un caiet cu toate asociatiile din Arad si m-a intrebat care-i diferenta intre mine si restul. Am bolborosit eu cate ceva, am mai dat palma o data si cam atat. Azi daca m-ar vedea pe strada nu m-ar recunoaste. Si va spun asta pentru ca s-a intamplat de nenumarate ori.

Anii au trecut si ne-am vazut fiecare de treaba. El facut-a ce vedem azi cu totii, eu am facut ce-am putut. Mai cu niste filme, mai cu niste handmade, mai niste evenimente de tot felul. Nu mi-am pus numele pe ele, le-am lasat asa. Falca, implicit, e asociat cu tot. Astea-s regulile jocului, pare-se!

Ce vreau sa spun? Vreau sa spun de cand stiu eu Aradul, n-am cunoscut un om care sa faca asta. Ca era la putere, ca era in opozitie sau ca era pur si simplu implicat in evenimente de tot felul. Asa cred ca se explica si succesul lui Falca. Nu stiu cine l-a invatat sau daca asa-i el, dar uite ca face si d-astea. Repet: nu caut lauri, nu caut multumescuri si felicitari! Nu caut sa-mi resunoasca nimeni nimic! Am vrut doar sa le reamintesc sustinatorilor de tot felul ca au uitat sa se aprecieze si sa aprecieze munca altora. Au uitat ca uniti facem treaba mai buna. Urlam din ficati ca “uniti salvam”, dar la proteste nu vad unitatea. O masa de indivizi. Niste unii care au auzit cate ceva despre Rosia, despre maidanezi si dracu’ mai stie ce, si pentru asta ne unim sa ce? Tragem toti la coltul nostru de plapuma si ne miram ca tremuram de frig noapte! N-am spune unu’ un cuvant de bine despre celalalt. Stam si ne pandim. Si ne barfim prin birturi. Si ne-njuram pe net. Si comentam aiurea pe tot felul de grupuri. Si gandim tot felul de nimicuri. Si hulim, ca-i usor. Sa faci ceva e bataie de cap si oricum nimanui nu-i pasa, zice-se. Dar uite ca in tot timpul asta, roata se invarteste. Si ne trezim ca dintr-o betie crancena, si ne miram de schimbari. Si mergem la o cafa. Si iar ne miram. Si ne mai imbatam o data, ca doar mai mult de atat n-are ce sa se schimbe! Si lucrurile s-au schimbat. In rau, din pacate.

Si nu-s toate de bagat in bagajul lui Falca. Eu, personal, as baga cel putin jumate in bagajul opozitiei. Sa vedem ce s-or face la urmatoarea trezire, cand vor gasi desaga plina cu mezeluri. Se vor dezice, clar! Dar in intimitatea lor, vor infuleca ca nesatuii din parizerul ala.

Si gata, ca devin filosofic si nu asta era intentia!

Deci da, uniti salvati! Uniti, nu pusi toti la gramada!

Comments

comments

12 Comments

  1. Reply
    Mihnea Iuga October 9, 2013

    Na, n-ai primit niciun „mezel”. Iti zic, articolul a fost prea umanizator cu Falca. Daca ziceai si tu ce ong-uri erau pe lista aia, sau de ce/pentru ce ai dat palma cu Falca, atuuunci era mai interesant. 🙂

    • Reply
      Gabriel Gorgan October 9, 2013

      Ei nah, l-am prea umanizat pe Falca! Cat despre restul ong-urilor, n-a nominalizat unul anume.

      • Reply
        Mihnea Iuga October 9, 2013

        Atunci ramane `de ce/pentru ce ai dat palma cu Falca?` 🙂 Ce planuri ati incheiat? Tu ai vrut un singur tur la alegerile locale? Tu ai avut ideea Miscarii Crestin-Liberale?! Tu ai fost in spatele ideii 3 pentru Arad???

      • Reply
        Mihnea Iuga October 9, 2013

        P.S. Glumesc, desigur. 🙂 Sper sa nu inceapa cineva sa raspandeasca intrebarile (sau orice raspuns la ele, SAU un non-raspuns la ele 😀 ) ca si cum ar avea ceva substanta de adevar in ele.

  2. Reply
    vdp October 9, 2013

    Imi pare rau sa o spun, dar din articol reiese ca suferi si tu de sindromul ‘am nevoie de recunoastere’. Eu nu inteleg un lucru, la fel ca la MA. Deci eu, vdp, vreau sa fac.. Un ceva. Un festival, o chestie, un flu-flu, asa mi s-a nazarit, am timp liber si vreau. Bun. Si il fac. Si apoi ma supar sau ma dau ranita ca nu mi se recunoaste munca. Pai.. Nu mi-a cerut nimeni sa il fac, asa am vrut eu. Nu mi-a dat nimeni tema de casa deci.. De unde dorinta de recunoastere? Si de ce? Si din partea cui? Adica.. Cine sa recunoasca? Autoritatile, institutiile, oamenii simpli care s-au bucurat de x lucru? Pai nu te-au rugat sa faci nimic. Ai facut-o ptr tine, zic.
    ‘Nu ma intereseaza recunostinta, felicitarile, dar sa stiti ca nu mai exista’. Pe principiul ‘nu-mi pasa ce zice lumea, dar sa nu mai zica prostii’ :)))

  3. Reply
    vdp October 9, 2013

    Si acuma, sa fiu sincera, asta e post de lauda. Nah, am spus-o, ma scuzati.

    • Reply
      Gabriel Gorgan October 9, 2013

      Mai simpatico, hai sa-ti explic o treaba: de meserie-s formator. Observ necesitile si actionez in consecinta. Faci niste lucruri pentru ca asta-ti e profesie, si vrei sa faci o cariera din evenimente, training-uri si cursuri, consultanta si alte cele. Tratezi gresit problema, Vdp! Universul nu-i compus din oameni si job-uri! 😉

      Cat despre treaba cu recunostinta, poate am exagerat eu. E prost scris articolul, stiu! Treaba e ca, repet: da, uniti salvati/facem/miscam! Uniti, nu pusi toti la gramada! Get it? 😛

  4. Reply
    vdp October 9, 2013

    Hahaah, eu get it, GG, eu get it 🙂 Dar atunci tot ptr tine faci, ptr cariera ta, nu? Intr-adevar, eu cred ca Universul = oameni + job-uri + vocatie. Doar atat poate sa cuprinda mintea mea, sunt f pragmatica, ce sa-i faci? 🙂 Oricum, nu e nicio rusine sa iti doresti sa iti fie apreciata munca, e un imbold uman innascut, numai nu intelesesem eu de ce zici ca nu ai nevoie. Da, uniti salvam, lol, in teorie. Ne place idealismul fiindca ne ajuta sa ne ridicam din pat dimineata, dar nu salvam nimic, sper ca suntem cu totii constienti ca Rosia e vanduta si ce se face acum e doar media. Iti dai seama ca daca s-a semnat un contract, nu mai poti da inapoi fiindca niste unii au acum chef de unit, in al doisprezecelea ceas, cand zarurile au fost aruncate si rezultatul nu e pe placul lor. Numai ca e greu sa o arzi realist fiindca nu suntem educati astfel. Romanul mai ales, merge pe ideea ‘las’ c-o fi cumva’ 🙂 Numai ca n-o fi in acest caz. Cu Rosia zic 😀

  5. Reply
    vdp October 9, 2013

    Asta suna a ‘insulta’ voalata :D:D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *