Taximetristul bun psiholog, nu!

Si se facea ca eram la Iulius Mall Cluj, la o cafea. Imi suna telefonul si trebuia s-o iau din loc. Urgent! Platesc cafeaua si mai raman cu 3 lei in mana. Ma buzunaresc putin si mai gasesc 50 de bani. Nu-mi ajungeau nici de un bilet de bus. Ok, hai la bancomat! Dracu stie cum se face ca era coada, si nu exagerez, erau vreo 7 oameni la bancomatul BT de la parter. Bun si asa! Las’ ca oricum merg in oras, o sa-l rog pe taximetrist sa opreasca la banca, si-i platesc cura.

Ajung in statia de taxi unde, ghici ce, nu-i cu taxi pe alese! Iti place, nu-ti place moaca soferului, il iei pe primul, punct! Urc in taxi, sofer pletos, rock in boxe. Mno, bun! Ii zic ca mergem in Unirii, si ca vreau sa ne oprim la un bancomat Millenium Bank, pentru ca n-am bani cash si trebuie sa scot de pe card, ca sa-i platesc cursa. Ei bine, asta-i momentul in care omul nostru isi pune o scobitoare intre dinti, fixeaza oglinda pe mine, si isi da drumul la gura. Si-mi explica cum el citeste oameni, cum in meseria lui cel mai important lucru e sa fi un bun psiholog, sa nu-ti urce in masina vreun serial killer (vezi Doamne) si cum are vreo doua buletine ale unor clienti care i-au (mai) zis ca-i platesc cursa mai tarziu, ca n-aveau bani la ei. Ma simt vizat, si ii spun sa nu se streseze ca-i las geanta cu laptopu-mi in masina, cu conditia sa opreasca masina chiar langa banca. Omul are fricile lui, eu pe ale mele, dar va spun sincer ca nu-mi placea tonul cu care vorbea. Era un individ arogant. Cum sa va explic, unul d-ala de le-a vazut si facut pe toate. Unul d-ala de-i uns cu tot ce trebuie. D-ala!

Ajunsi in Unirii, aflu si eu, surprins, ca banca Millenium nu mai are sediu langa Dorna. Mno, asta este, haidam la o alta banca, zic! Soferul pluseaza cu faptul ca pe el nu-l tepuieste nimeni, ca la nu mai stiu cine s-a dus acasa si a vorbit cu ma-sa, si ca el citeste usor clientii astia figuranti. Ok, deja devenise agasant. Il rog sa opreasca la Raiffeisen, putin dupa Diesel, ii las laptopul in masina si fug la bancomat. II rog sa-mi pregateasca un bon stampilat, asigurandu-l ca n-o sa fug si ca laptopul meu valoreaza mai mult de 10 ron. Cel putin pentru informatiile din el, dar asta mi-am zis mie, in gand. La bancomat o gagica isi rupea unghiile-n bumburi. Asta-i blestem, zic! O sa ma tampeasca de cap asta! Gagica pleaca, ajung la bancomat, fix in dreptul geamului cand, ce sa vezi, in masina apare brusc o doamna, si soferul facea deja cateva manevre de iesit din parcare. Ma-ncord la bancomat, imi scuipa repede o bancnota de 50 ron, fug spre taximetrist si ii intind banii. Asta se ia de cap ca n-are rest, si isi pune clienta sa se buzunareasca. Aceasta, se sperie putin, dar scoate repede portofelul sa se caute de marunti. Soferul sta cu laptopul meu in mana si nu stie ce sa faca, sa mi-l dea, sa nu mi-l dea. Eu stau si ma uit tampit la cum se desfasoara caraghioasa scena in mijlocul strazii. Ma roaga sa ma duc sa-i schimb la un bar, clienta ii sugereaza, din nou, ca se grabeste si ca ea merge la alt taxi. Soferul tine cu o mana bancnota de 50 ron, cu alta tine laptopul, ambele proprietatea lui eu. In toata agitatia aia, soferul cedeaza, imi da geanta, banii, si-mi spune: “du-te ma, las-o asa, fie gratis cursa asta”, si urca-n masina. Stresat, agitata si nervos, pleaca in tromba.

Concluzii:

1. NU, soferii de taxi nu sunt buni psihologi! Sunt doar oameni care interactioneaza mult si des cu alti oameni.

2. NU, nu toti suntem facuti pentru taxi!

3. Karma is a bitch, prietene!

P.S.: Singurul lucru pentru care imi pare rau din toata povestea asta este ca pe masina soferului era firma Taxi DANIEL, firma care pana atunci imi tare placea, si era singura de la care aveam numarul in mobil. Asa se nimerise. Naspa, zic!

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *