O aroganta pe care nu trebuia sa mi-o permit sau o poveste cu Veve

Era septembrie cand imi scria Marius (Veve) pe facebook, sa-mi povesteasca despre un clipulet la care lucra impreuna cu niste baieti. Era legat de Rosia Montana, si i-am dat cu flit. Nu in sensul ca l-am ignorat, dar pur si simplu n-am vrut sa mai aud de Rosia Montana si toata nebunia. Asta din cauza fanaticilor. Din cauza “vuvuzelelor”. Am fost orbit de toata vrajba si poliloghia publica.

Si am venit pe la Arad, intr-o vizita ceva mai lunga la parinti, prieteni si oameni dragi. Aici, m-am reantalnit cu Veve, despre care am uitat sa va spun ca mi-a fost coleg de liceu, si ca este (inca!) unul dintre cei cu care ma reintalnesc cu mare drag. Nu, nu ne-am intalnit intamplator. Ne-am aranjat un date, de dragul povestilor nemuritoare. Si ieri, pentru prima data, mi-a fost rusine in fata lui. Am stat de-am povestit cateva minute despre Rosia, despre #Rosia, filmuletul ajuns viral, si despre intentiile lor. Am discutat cu calm si ceai. Foarte mult calm si doua cani de ceai. Cu argumente, si cat se poate de rationali. Am inteles atat de bine ideea lor incat mi s-a facut rusine. Rusine pentru ca este atat de evidenta povestea incat singurul motiv pentru care n-ai intelege clipuletul lor este din orgoliu, ambitie proprie sau ignoranta.

Acum, imi ramane doar posibilitatea de a da si eu mai departe clipuletul lor, si a va ruga sa-l priviti fara aroganta. Ba chiar mai mult, scoateti Rosia Montana din toata treaba, si ascultati mesajul.

Libertatea nu dauneaza, decat daca prost inteleasa. ­čÖé

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *