Una despre filantropia romaneasca

In ultimii ani de activitate(sa zic asa), mi-a fost dat sa cunoscut destul de multi oameni din cele mai diferite domenii. Si nu unul a fost ala care mi-a zis (citez din fondul expresiilor adunate, formele au variat in timp): “Ma, eu sunt om de afaceri la origine, am agonisit cate ceva, am prosperat in comunitatea mea, si acum simt nevoia sa dau cate ceva inapoi societatii/comunitatii”. Anii au trecut si cu versul asta imprimat pe retina, i-am urmarit pe oamenii astia ani la rand. Zilele astea am conclus: ma, oamenii astia tre’ sa fi luat multa muie la viata lor, la cate muie dau acum in stanga si-n dreapta, in numele filantropiei bine-nteles.

S-ar putea sa credeti ca exagerez sau ca sunt un negativist. S-ar putea sa aveti alte exemple, dar asta-i #parereamea. Si va mai spun o treaba: cel mai bine, cel mai corect si cel mai frumos am lucrat cu cei mai huliti, barfiti si blestemati dintre pamanteni.

foto: Filantropica (2002)

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *