Vorbitorul motivational, profetul paganilor

Tot mai tare si mai tare ma enerveaza motivatorii de prosti. Nu pentru ca n-am avea nevoie de motivatie, ci pentru ca am avea mai mare nevoie de un mediu propice decat de vorbe atent alese care sa ne unga pe suflet, sa ne faca sa dormim mai bine noaptea. Si daca cumva credeti careva ca scopul motivatorului este excelenta (sa zic asa), va inselati amarnic.

Pe foarte scurt:

1. Vorbitorul motivational este pus acolo sa te faca sa crezi ca poti mai mult. El stie foarte bine ca in sala sunt cateva sute de prosti, tot ce trebuie sa faca este sa-i convinga ca se poate si din scaunul lor de birou. Ca anii nu trec degeaba si candva vor ajunge si ei acolo unde sunt sefii lor. “Drumul e greu si lung, dar nu te da batut” e un soi de “serveste-ti firma in continuare cu aplomb, ca dracu’ stie”. Dar asta-i motivatorul corporate;

2. Vorbitorul motivational este acolo sa te incurajeze sa-ti asumi riscuri. El stie ca sunt sanse minime ca in sala sa existe macar unul cu adevarat stralucit (vorba vine) asa ca, atat timp cat prostii isi asuma riscuri, fac investitii proaste, imprumuturi, ipoteci si alte astfel de “investitii”, roata se invarte si cash flow-ul nu se infunda prea curand. Dar asta-i motivatorul de antreprenori, freelanceri si alti “independenti”;

3. Motivatorul de oameni. Mno, asta-i cel mai periculos dintre toti. Asta este un fel de profet al paganilor. El inlocuieste, cu mare succes as adauga, biserica, religia si alte astfel de institutii eclectice. Scopul lui e sa tina randurile. El trebuie sa te indrume spre fericire, iar fericire este, intr-un final, o chestie de larg consum. Inconjoara-te de dragoste la cafeaua aia faina, stii tu! Sau la berea aia care place prietenilor tai, stii tu! Sau la un gratar in curtea casei pe care o viseaza gagica ta, stii tu!. Sau urca-te in masina aia, stii tu, si iesi la drum lung. Fa-ti plinul si condu in bataia vantului. Cu geamurile jos daca n-ai strans de-o decapotabila. Bun si asa! Si nu uita sa-ti faci si un selfie cu telefonul ala, stii tu! Asta-i ala care te face sa cauti “raul cel mai mic” si sa-l imbratisezi.

Cum nimeni nu tine in mod real scorul, nu face socoata, ci se straduie din toti rarunchii sa tina pasul, ghici ce? Functioneaza! Si da, la noi sunt ceva mai agresivi, mai penibili si mai multi, caci aici roata se invarte mai greu, dar depinde si din ce unghi privesti toata treaba. 😉

Nota: mai sus mentionatii sunt motivatorii de mase. Mai sunt si motivatorii de grupuri mici si specifice, in mare majoritate traineri. Dar aia nu-s chiar nocivi pentru ca ei trebuie sa livreze cifre, rezultate, nu doar povesti.

motivational
foto: photobucket.com

Comments

comments

2 Comments

  1. Reply
    Monica June 28, 2014

    Eu ma intreb daca ceea ce functioneaza la oamenii astia de anuna mase este succesul lor sau perspectiva succesului primitorului de intelepciune.
    Adica 🙂 cu cat “secretul” este mai la indemana, mai simplu, evident, cu atat revelatia ascultatorului vine mai repede. Stii treaba cu “stiam asta, dar aveam nevoie de cineva care sa o spuna structurat”? Cel ce starneste asta e vorbitorul motivational perfect – facil – discursul lui, intelegerea mesajului, aplicarea (pentru ca nimeni nu vrea sa aiba ceva de facut dupa o conferinta de genul sau dupa o carte de genul, in afara de exaltarea la lumina care i-a invadat creierul). Si cand o carte sau o conferinta “cum sa…” se vinde in masa si pe bani seriosi, inevitabil, autorul este unul “de succes”.
    Asadar, the guru care ti-a desfundat energiile care te blocau in dezvoltare face bani multi, calatoreste prin lume si traieste din propovaduirea retetei magice. Viata misto la care visezi si tu. Asa, in general vorbind. Pentru ca tot nimeni (cititor /ascultator de motivational) nu prea stie ce vrea sa faca de fapt. Ce stie sigur e ca vrea sa aiba succes.
    Si devine un cerc vicios de cautare – ca sa ai succes ai nevoie, se pare, de motivatie. Ca sa ai motivatie, ai nevoie de cineva care sa ti-o bage in cap. Ca sa iti ramana in cap, ai nevoie de intelepciune usor digerabila si servita cu frecventa, sa nu scada forta creatoare. Cu atatea “to do” cine mai are timp de setarea unui obiectiv palpabil si de un plan bine facut? Evaluare? Un bullshit. Cum zicea acum ceva vreme o modeala: “Important e sa believe!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *