Posts in Category: Recenzii

Cel mai discurs motivational

Omenire: unde am crezut ca o sa ajungem si unde am ajuns

De la inceputul anilor 1900 oamenii visau masini zburatoare. Pana in anii ’40 oamenii au dezvolta tot felul de proiecte de masini care sa plimbe cetateni printre nori, in drum spre supermarket. Cateva proiecte au reusit, dar intre timp s-au nascut ambitii noi. Dincolo de nori sa mergem, ne-am zis! In anii ’60 am trimis oameni pe luna sa faca ”un pas urias pentru omenire”. La inceputul anilor ’80 a aparut microprocesorul si primul computer complet. Puterea mai mare de procesare necesara era! Putere pe care am facut-o tot mai accesibila si am varat-o in fiecare gospodarie. Sa aiba gospodinele o noua trebuinta casnica.
Si pentru ca posta de stat n-a functionat niciodata cum trebuie, niciunde in lume, la inceputul anilor ’90 au facut baietii o teava de comunicare ca nicio alta. Si au bagat-o si pe asta in toate gospodariile, iar acum o gasim chiar si acolo unde lipseste canalizarea sau apa curenta. Din ’90 incoace mai toti stim ce si cum s-a intamplat in lumea tehnologica. Iar de vreo 7 ani incoace traim cate o revolutie tehnologica digitala zilnic, pentru ca intre timp s-a inventat virtualul.
Ei bine, zeci de ani mai tarziu, in plina glorie tehnologica, digitala si cum mai vreti voi, ne confruntam cu asta:

O poveste cu prosti la rascruce de drumuri

Vreo cinci la numar. Trei dintre ei beau si urla pentru ca au drepturi. Doi dintre ei umbla agale pentru ca au pistoale. Ei nu se plac pentru ca principii, dar la mijloc de drum li se intalnesc destinele, intersecteaza privirile si incruciseaza opiniile. Toti vreo cinci astia sunt in neclar cu statutul lor social, dar sunt convinsi de importanta lor vitala in societate. Implicit si din pacate, cei vreo cinci fac fiecare parte dintr-o creanga sociala nu foarte fertila. Doi isi spun legea si isi traiesc timpul liber in filme americane, cu pistoale si bastoane, iar cei vreo trei isi spun romani cu drepturi, protestatari si spirite libere. Si ce si-or mai spune in timpul liber, petrecut mai tot timpul in timpul altora.

Uite asa, filmele astora isi dau intalnire, ca prin minune, dupa miaza noapte, la rascruce de drumuri. Adica fix la ora la care li se activeaza fantezia despre propria persoana. Alimentati si de datoria publica, oficiala sau mai putin oficiala, incep sa-si dea in cap cu parerile lor despre parerile altora. Pentru ca trei dintre ei au google care le stie drepturile, telefoane cu camera video pentru filmat faradelegi si dat in judecata si o portavoce, ca oricare alt cetatean cu drepturi, iar doi dintre ei stiu ca nimeni nu comenteaza in fata pistolului si cu gandul asta ies din casa in fiecare zi, cel mai probabil.

Ma-ta-i curva, golanule!

Este absolut fascinant cum, fara sa schiteze un rid si cu o seninatate granita cu prostia, seful Ministerului Transporturilor, minister care de cand exista n-a facut mai nimic pentru ceea ce reprezinta, Ioan Rus, reuseste sa jigneasca vreo trei milioane de sotii si tot cam atatia copii ramasi in tara cat timp capul familiei s-a dus sa toarne betoane pe unde apuca, sa-si scapa familia de parizer si margarina. Calculat-a dansul cam cat castiga nemernicii aia pe unde umbla, cam cat trimit acasa si cam ce fac nevasta si copilul cu banii aia.

Poza de profil a lui Victor Ponta

Nu e prima data, dar astazi am ajuns, intamplator, pe pagina de facebook a lui Victor Ponta, inca Prim Ministru. Si trecand peste treaba cu alimentele, unde, din nefericire, diferenta de 15% se simte nicicum, m-am blocat la poza-i de profil. Nu stiu cine-i specialistul, nici ca ma intereseaza, dar neispirata treaba, boss!

Si as putea sa jur ca cineva, cu mintea-i nu foarte provocata intelectual, s-a gandit ca va transmite ”povara (sociala)” si ”sacrificiu (personal)” cu poza asta. Ceva cu martirizare si sacrificiu oricum. 

Problema femeilor

Raspunsul era evident si era online din 2013!
Vazut ieri. Primit de la o draga prietena. Acum totul imi este atat de clar.

Apropo de ”dezvoltare personala”

Dezvolt o repulsie aproape fizica fata de ”specialistii” in ”dezvoltare personala”. Aia abia trecuti de douazeci de ani, fara vreo specializare anume sau vreo experienta specifica, dar oratori de mare succes in te-si-miri-ce. Cu niste zambete largi, o privire de-o seninatate aproape senila, cu spatele drept si pieptu-nainte si fluenti in poliloghie. De-o pertinenta granita cu neobrazarea (ca sa fiu plastic) si un limbaj de lemn usor, cu mirodenii, acesti unii au totusi capacitatea iresponsabila de a se mula pe orice subiect, de a imita tot ce le este de folos si de a se integra pe nesimtite in felurite comunitati, dupa necesitate. Si nu m-as limita doar la cei tineri. E plin internetul de strungari care au aflat secretul fericirii, zugravi care te pot invata sa-ti pui in echilibru viata personala cu viata profesionala si manichiuriste care cunosc mecanismele vietii si te pot ajuta sa intri in perfecta armonie cu universul. Onorabile meseriile mentionate, sa nu ne intelegem gresit, comparatia serveste strict ca exemplu de discrepanta.
Parvenitismul post decembrist este inca in floare la noi si nu avem sa ne dezicem de el nici in ruptul capului, pare-se. Am inteles libertatea personala gresit, libertatea profesionala si mai gresit. Nu, nu oricine poate orice, ci oricine poate incerca orice, cu conditia ca statul si piata, guvernata de stat, bineinteles, sa stabileasca niste filtre. Dar hei, noi nu avem filtre, avem garduri ruginite, indoite sau in paragina si pereti daramati peste care se trece cat ai zice ”o sa ne ia dracu daca prostul ala il sare!”.

ADHD, moartea copilariei

In familia mea suntem patru la parinti. Toti baieti. Trei dintre noi am facut liceul de arta. Doi l-am absolvit, al treilea s-a razgandit pe drum. Iar unul dintre noi a ales o meserie. Toti trei am fost talentati. Nu vreun geniu, motiv pentru care niciunul nu am continuat artele. Eu in schimb am vrut sa pictez, initial. Am avut si cateva expozitii. Apoi am zis ca arhitectura-i viitorul, dar m-am trezit relativ repede din treaba asta, parca prea ma impingea cineva de la spate. Apoi am ales teatrul. Am picat cu brio la Bucuresti. In mintea mea eram inca un geniu neinteles. M-am intors la Arad. Am inceput jurnalismul unde mediocritatea dascalilor m-a impins la revolta, din nou. Am renuntat si la aia. Apoi comunicare si relatii publice. Dubla specializare abia intrase in moda. Si acolo m-am crezut guru. Si tot asa.

I-am dat lui Facebook doi lei si uite ce a facut cu ei

De nici 24 de ore, dupa ce-am citit si vazut mai multe nasoale despre facebook, am zis sa incerc si eu niste boost de pe paginile mele. Un boost post test. Am ales o pagina mai veche pe care am lasat-o in paragina, pentru a promova articolul asta. Pagina in cauza am facut-o in 2010, are 1225 de like-uri culese in primii ani de activitate, pe vremea cand boost post nu era in fasa macar. Un buchet atent ales de like-uri din Arad si Timisoara, in proportie de 90%, mi-au servit pentru acest test.

I-am dat lui Facebook 2 lei, buget minim acceptat pentru o zi de promovare, si am intrat pe google analytics sa vad daca misca ceva. Nu mica mi-a fost mirarea sa vad cum in secunda doi, o mana de est americani s-au aratat foarte interesati de articolul meu. Mai jos un print screen cu traficul in timp real, la cateva secunde dupa ce am dat boost post articolului. Bun, acum nu va imaginati ca-s vreun blogger foarte citit. Am si eu, in medie, cateva zeci de oameni care citesc acest blog/minut. Unde mai pui ca in ultimele trei luni abia ce am scris trei randuri.

facebook sponsored posts

UPDATE: Si acest articol a primit un boost de doi lei, iar acum are un trafic pe masura!
P.S.: Da, stiu ca stiati toti asta, dar vin si eu cu un exemplu. Consolidez miscarea. 😉

boost post test

UPDATE2: ”Your ad wasn’t approved because it includes an improper reference to Facebook in the text or an image of a Facebook brand asset. Ads for Facebook pages, groups, events and apps may make limited references to “Facebook” in titles, ad text or images for the purpose of clarifying the destination sites. If you’ve reviewed the Facebook Advertising Guidelines and think your ad should have been approved, please get in touch.”

facebook test

Cred ca daca as aloca vreo zece lei/zi, in medie zic, m-as putea lauda si eu cu un trafic misto.
In alta ordine de idei, luati niste ganduri si de la baiatul asta:

Soferii de BMW sunt la fel, oriunde in lume!

Adica cu (asa am vrut) personalitate!

Logo Limepitch Romania  Imagine magazin Casa Luminii  M-Car Service Auto în Arad  Logo ARC Arad - masini de închiriat  Visuel - magazin cosmetice profesionale

Pagini web în Arad  Lustre și aplice  Magazin auto în Arad  Inchirieri masini în Arad  Magazin cosmetice profesionale