Apropo de ”dezvoltare personala”

Dezvolt o repulsie aproape fizica fata de ”specialistii” in ”dezvoltare personala”. Aia abia trecuti de douazeci de ani, fara vreo specializare anume sau vreo experienta specifica, dar oratori de mare succes in te-si-miri-ce. Cu niste zambete largi, o privire de-o seninatate aproape senila, cu spatele drept si pieptu-nainte si fluenti in poliloghie. De-o pertinenta granita cu neobrazarea (ca sa fiu plastic) si un limbaj de lemn usor, cu mirodenii, acesti unii au totusi capacitatea iresponsabila de a se mula pe orice subiect, de a imita tot ce le este de folos si de a se integra pe nesimtite in felurite comunitati, dupa necesitate. Si nu m-as limita doar la cei tineri. E plin internetul de strungari care au aflat secretul fericirii, zugravi care te pot invata sa-ti pui in echilibru viata personala cu viata profesionala si manichiuriste care cunosc mecanismele vietii si te pot ajuta sa intri in perfecta armonie cu universul. Onorabile meseriile mentionate, sa nu ne intelegem gresit, comparatia serveste strict ca exemplu de discrepanta.
Parvenitismul post decembrist este inca in floare la noi si nu avem sa ne dezicem de el nici in ruptul capului, pare-se. Am inteles libertatea personala gresit, libertatea profesionala si mai gresit. Nu, nu oricine poate orice, ci oricine poate incerca orice, cu conditia ca statul si piata, guvernata de stat, bineinteles, sa stabileasca niste filtre. Dar hei, noi nu avem filtre, avem garduri ruginite, indoite sau in paragina si pereti daramati peste care se trece cat ai zice ”o sa ne ia dracu daca prostul ala il sare!”.

In fiecare zi, o fata noua implineste 18 ani

Pornografia cu social media merg mana in mana. Poate ca nu va place cum suna asta, dar am sa va mai spun o treaba care are sa va supere, fetelor: erectia cu like-ul au foarte multe in comun. Cu cat mai multe erectii, cu atat mai multe like-uri! Dar e ok, si inteligenta e sexy!

ADHD, moartea copilariei

In familia mea suntem patru la parinti. Toti baieti. Trei dintre noi am facut liceul de arta. Doi l-am absolvit, al treilea s-a razgandit pe drum. Iar unul dintre noi a ales o meserie. Toti trei am fost talentati. Nu vreun geniu, motiv pentru care niciunul nu am continuat artele. Eu in schimb am vrut sa pictez, initial. Am avut si cateva expozitii. Apoi am zis ca arhitectura-i viitorul, dar m-am trezit relativ repede din treaba asta, parca prea ma impingea cineva de la spate. Apoi am ales teatrul. Am picat cu brio la Bucuresti. In mintea mea eram inca un geniu neinteles. M-am intors la Arad. Am inceput jurnalismul unde mediocritatea dascalilor m-a impins la revolta, din nou. Am renuntat si la aia. Apoi comunicare si relatii publice. Dubla specializare abia intrase in moda. Si acolo m-am crezut guru. Si tot asa.

Nivelul spectaculosului in presa din Romania, azi

Stirea zile: ”primele cuvinte ale lui Gabriel Cotabita dupa ce si-a revenit din coma”. Acesta ar fi zis: ”Eliza, Eliza, unde esti?” si ”ma doare rau, ma doare”. Sursa ”informatiei” nu este citata.
Asta este nivelul ”sectaculosului” in presa din Romania, azi. Si nu este site de asa-zisa presa care sa nu-si fi indexat cel putin un articol pe randurile de mai sus. Orice cautare google confirma.
Ramai prost, cetatene, ca-i soc si groaza!

Se inaugureaza o autostrada noua la Arad

Pe mine Telekom m-a cucerit prin decembrie anul trecut. A fost o perioada in care m-am reindragostit de televizor. O dragoste scurta din care am ramas cu Edi, pustiul din reclama asta:


Tot in perioada aia mai scriam si eu cate un gand pe blog. Si n-am sa va spun ca am ramas fara ganduri, dar am ramas fara timp. M-am cam lasat prins intr-un cerc vicios de activitati care parca-mi sugrumau aceasta pasiune. Nu-i bai, in cateva zile ma pregatesc sa-mi strang cateva tricouri, sosete si alte cele si fug intr-un scurt concediu in Arad. La parinti si prieteni mai noi si mai vechi. Via Cluj, bineinteles! Si daca o iau via Cluj, bineinteles ca n-o sa prind autostrada spre Arad, dar la Arad se inaugureaza zilele astea o autostrada digitala, cea mai noua si performanta retea Telekom din oras. Si pe autostrada asta precis o sa ajung.

Kung Furry – cel mai nici-nu-stiu-cum-sa-vi-l-descriu scurtmetraj

Are 31 de minute. Si doua secunde. A aparut ieri si a fost finantat via Kickstarter.com dupa ce s-a lansat ca trailer in decembrie 2013. Este vorba de Kung Furry, cel mai nici-nu-stiu-cum-sa-vi-l-descriu scurtmetraj facut vreodata. Un experiment cu nazisti, vichingi, dinozauri si clisee desprinse din cinematografia anilor ’80 imbinate majestuos cu tot ce-i mai zemos si mai frumos in online si in lume. Adica contine tot ce trebuie vazut intr-o viata.

Remus Cernea este un bou!

La IQ-ul sau, Remus Cernea se incadreaza, mai degraba, printre erbivoare decat printre vegetarieni sau vegani. Nu odata l-am vazut jongland cu ipocrizia vecina prostiei, dar acum ca mi-am gasit timp si mi-a rasarit replica revelatoare, am zis sa las gandul asta aici.

Am fost inspirat de una dintre postarile sale recente pe pagina-i oficiala de mandru reprezentant al neamului, pagina de care s-ar rusina pana si Tony Poptamas.

Deduceti ce m-a inspirat din naratiunea de mai jos:

remus cernea este un bou

Mi se confirma zilnic

Exista un mit al varstei cand vine vorba de conservatorism. Se presupune ca odata cu varsta scade nu doar apetitul sexual ci si predispozitia la schimbare, la nou, la tehnologie. Ei bine, mie mi-a fost dat sa vad mai mult conservatorism si scepticism la tineri si o fascinatie nestapanita la oameni de la care societatea per ansamblu nu mai are nicio asteptare.

Si mi-au venit in cap toate astea vazant o poza publicata de Groparu pe facebook, ieri.

confirma+zilnicsursa

Noua glume noi cu Buzdugan si Morar. De pe facebook. Cu sursa.

Prietenul Deiu Stanciu, precum nenumarati altii, fost-a plagiat de Radio ZU, implicit Buzdugan si Morar. Are un screenshot sa dovedeasca, pentru ca cand furtul se vede de la o posta, baietii se fac ca fata morgana. Astazi Deiu ofera spre plagiat alte noua glume noi:

Obiceiuri crestine la pagani sau cum i-a luat E.T. locul lui Hristos

Un nene care traieste in Scotia, pe insula Skye, l-a gasit zilele astea pe E.T. intr-un trunchi de copac. Dat-a norocul peste Billy Harley care are si un hotel in zona, Uig Hotel, unde ”paganii” se strag acum ca la moaste. Aparent, ”paganilor” nu le vorbeste Hristos, le vorbeste E.T.

ET in locul lui Hristos